trecutul: http://devotat.wordpress.com/2010/10/12/greaua-mostenire-the-real-one/

oamenii: http://devotat.wordpress.com/2011/01/23/oamenii/

si valorile lor comune: http://devotat.wordpress.com/2011/08/29/valorile/

Am ajuns la locul din care poate porni schimbarea (a oamenilor si a sistemului de valori), si anume sistemul politic.

1. Incerc sa ma feresc de expresia “clasa politica” pentru ca ne absolva din start de vreo raspundere, de parca ar fi o clasa sociala diferita de noi ale carei tare nu ni le asumam, de parca nu avem rude, prieteni, cunostinte de care ne bucuram ca fac parte din ea, de parca nu si (mare parte din) noi beneficiem de pe urma legaturilor cu si din lumea politica. De parca ar fi o casta din India antica, deasupra noastra a celorlalti si fata de care singura forma de protest sunt eventualele rugi  inaltate catre cer pe furis (sau, pentru ca nu suntem totusi in India antica, eventuale injuraturi grosolane inaltate catre televizor pe fata).

Refuz sa cred in marea conspiratie securistica pusa la cale de neocomunisti dupa caderea lui Ceausescu care ar fi aranjat sistemul politic si economic in asa fel incat sa cada totul in mainile lor. NU! Nu e nicio conspiratie. Sunt doar niste oameni pe care nu i-a pus nimeni in functii publice ca sa indeplineasca servicii publice; si chiar daca i-ar fi pus cineva, nu i-a verificat niciodata.  Prin urmare au folosit si ei functiile alea publice cum au stiu mai bine:  au vrut si vor sa se imbogateasca, sa fure; e doar natura umana.

Totul se fura. Unde sunt valorile, activele  construite si adunate cu atatea sacrificii in anii comunismului?  Unde sunt cele (probabil) 30 de miliarde de euro investite in ultimii 20 de ani in sistemul de transporturi rutiere aproape degeaba? Au disparut in aer? Nu. Langa fiecare oras, mai mare sau mai mic, au aparut in ultimii 20 de ani cartiere de vile, in care nomenklatura si intelighentia locala (si partea din cea centrala careia preturile din Zug si Saint Tropez li s-au parut cam nesimtite) s-a instalat. Seful politiei, seful inspectoratului scolar, consilierii locali, sefii de la partide.  Nu cumva fiecare dintre voi cunoasteti exemple in orasul vostru? Ei bine, acolo sunt banii. Sistemul, partidele politice ii obliga pe oameni se fure, sa fie corupti? Ma cam indoiesc.

Totul se fura. Ordonantele de urgenta nu sunt aproape niciodata in situatii de urgenta, cum cere Constitutia. Votul in Parlament se fura, cartelele se paseaza la colegi. Sefa Camerei Deputatilor vede 80 de oameni si numara 170, iar seful partidului de opozitie striga HOTII! si apoi intreaba: Bai, cui am dat cartela mea ? Presedintele in functie incepe sa vorbeasca despre victorie in seara alegerilor la 9 fara 4 minute, desi legea ii cere sa taca pana la 9. E natura umana, suprapusa de obisnuinta in sistem. Faptul ca oricine vrea sa participe la puterea politica vrea de fapt sa-si faca plinul e subinteles (si de altfel acceptat de majoritatea tontilor de noi care zic “Domne’, sa fure, ca toti fura! Da’ sa faca si treaba pentru oras!”). De asta singurele lucrari/servicii publice care se vor facute sunt cele care merg in gol, din care se obtine maximum de profit cu minimum de investitii si creativitate (taxi-ul pana la aeroport, borduri, parcari, intretinere de strazi etc.); niciun proiect mare, nou si cu valoare adaugata.

Poti lupta cu principii politice, cu forme de organizare politica, chiar cu mentalitati,  dar e al naibii de greu sa te lupti cu natura umana.

2. A doua mare problema este legatura politicii cu afacerile. Hai sa fim seriosi. Becali a pornit de la niste schimburi cu Ministerul Apararii, Patriciu a convins politicienii sa tranforme datoriile Petromidia in obligatiuni cu scadenta la 7 ani, FNI a fost garantat de CEC. O gramada de tineri afaceristi, fara macar un MBA la Harvard, acolo, sunt patroni de firme cu 3 angajati pe salariu minim, dar cu 7 contracte de milioane de euro cu institutii de stat. O gramada de tineri politicieni apar la televizor, cu o atitudine degajata in camasile lor Tommy,  dandu-se specialisti in economie.

Cu unele (serioase, din fericire) exceptii, acesta este capitalismul romanesc. Afacerismul romanesc. E inca aceeasi moneda cu 2 fete, banul e business-ul, stema e politicul. Daca va uitati la marile exemple de capitalism creat de sine insusi, business-ul se tine bine la distanta de politic, atat de bine incat ii aduce aminte mereu ca are o putere rivala pe masura in tara, ca intotdeauna politicul trebuie sa aiba in minte diferenta intre stat si tara. Vezi exemplele clasice Washington si New York in SUA, Westminster si City in Londra. Politicul si afacerile la noi inca sunt surori siameze, nascute de aceeasi mama: sistemul de relatii comunist al anilor ’70 – ’80. Ca sa poate creste amandoua mai bine, trebuie sa se desparta. Trebuie mers la chirurgie direct. Modul de finantare a partidelor politice trebuie schimbat din temelii.

3. Stiati ca exista Imprimeria Nationala SA, dar si Compania Nationala a Imprimeriilor Coresi SA? Stiati ca avem o Companie Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale, organizata ca o societate comerciala, deci cu adunare generala care reprezinta pe actionari (adica pe stat, care are 100%) in care vin 5 reprezentanti ai statului (numiti toti de ministrul transporturilor) si cu un Consiliu de Administratie format din 15 membri (numiti tot de ministrul transporturilor). De ce nu o desfiinteaza si fac un department in cadrul Ministerului Transporturilor???

Stim foarte bine de ce. Si ne-am resemnat.

Ei bine…nu mai e asa de sigur ca ne-am resemnat. Unii dintre noi au dovedit ca mai au inca puterea de a se indigna la lucruri vadit anormale. Indiferent cum se termina povestea asta, protestele din Piata Universitatii din ultimele 7 zile au arata, acum, cand nu mai credea nimeni, ca romanii (si ungurii, tiganii, evreii, sarbii etc. din tara asta) nu s-au resemnat. Si nu intamplator bobarnacul care a declansat protestele a fost o etalare de la cel mai inalt nivel posibil (seful sistemului politic) a dispretului pe care politicienii il au fata de cei care i-au votat.

Pentru ca aici e problema cea mai mare. Si mostenirea cea mai apasatoare a epocii comuniste: atitudinea politicienilor fata de popor. Asta i-a invatat Lenin si Stalin si inca nu s-au dezvatat: poporul/societatea e un dusman cu care suntem mereu in razboi, trebuie sa-l mintim si sa-l dominam, trebuie sa ascundem de el cat mai mult din ce facem (noi si matusile si soacrele noastre). Raed Arafat, tu trebuie sa-mi dai mie, Traian Basescu, socoteala pentru ca indraznesti sa te opui la ce vrea muschii mei sa faca, nu invers.

In continuare, politicienii nostri nu inteleg care e rolul lor in fata noastra. Nu au habar. Dupa a plecat de la putere (destul de rusinos, de altfel), De Gaulle a spus o vorba mare : “J’ai toujours eu une certaine idee de la France”. Politicienii nostri nu au nici cea mai vaga idee despre ce vrea Romania si romanii (si nici nu mor de disperarea sa afle). THEY HAVE NO F….. CLUE!

Si, mai presus de toate, nu sunt…devotati.

4.Pana la urma, problemele de mai sus se pot rezolva daca vom gasi si alege, cat mai repede, oameni politici care indeplinesc urmatoarele conditii:

a) au in cantitate suficienta competenta, timp, energie si bani pentru a face politica/politici publice;

b) vor cu adevarat sa se aplece spre gandirea si rezolvarea problemelor publice;

c) nu vor sa fure, pentru ei si familiile lor, si nici sa ii ajute sa fure pe niste oameni de afaceri din spatele lor.

ALOOOOO! SE BAGA CINEVA????????

Intre noi si ei.

Devotat nu poate tine decat cu Raed Arafat. Pentru ca este un om…DEVOTAT.

De atunci, am mers pe drumul acesta spre occidentalizare, cu smecheriile, lenea si nepasarea noastra suverana, dar tot inainte. Apoi a venit comunismul, ne-a intors din drum si ne-a pus pe alta orbita. Dupa 1989, incet-incet, am revenit pe drumul cunoscut, cu aceleasi smecherii, lene si nepasare suverana (daca nu chiar mai solide) ; destinatia s-a chemat, pe rand, « revenirea la epoca interbelica », «reintrarea in sanul Europei », « NATO », « UE » sau, pur si simplu, «normalitatea ».

Acum suntem in NATO, suntem in UE (bine, intr-un moment in care nici ele nu mai stiu exact ce sunt). Pana acum, cat de cat, am avut un simt comun al intereselor tarii, in sensul ca vroiam toti sa ajungem acolo.  Dar acum?

In mod ciudat, exista o lipsa acuta de civism, de constientizare a importantei unei miscari civice si/sau asociative. Nici macar nu exista dezbatere despre unde suntem si unde ar trebui sa ajungem. Te-ai astepta ca acum, in momentul in care trebuie puse bazele unei noi Romanii, sa-si dea curentele de gandire cu pancartele in cap pe strada. Sa se reia efervescenta luptei intelectuale de la inceputul secolului XX si din anii ’30 (semanatorism, poporanism, gandirism etc.). Singura modalitate de dezbatere acum e mica galceava pe forumuri sau la talkshow-uri. Dar ne lipseste rabdarea de a asculta. Cititi comment-urile de pe portalurile de stiri; cand cineva lanseaza un argument, nu combatem argumentul, ci pur si simplu dam copy/paste cu teoria noastra care deja exista.

So, what’s next ? Habar nu avem, habar nu au conducatorii nostri. Suntem incremeniti in post-proiect, blocati in post-tranzitie.

 2. Care sunt valorile comune care ne tin acum legati pe noi, romanii (sau tiganii, ungurii, evreii, hutzulii, dacii, cumanii si ceilalti oameni care traiesc in tara asta)?

Pai, avem bancurile. Bancurile in care facem misto de noi insine, in general pe tema « frumoasa tara, pacat ca-i locuita ». Românisme.  Ne-am obisnuit atat de mult cu ele, ca nici nu trece prin cap sa ne intrebam daca la alte popoare, care au avut si mai putin noroc ca noi pe lume asta (de exemplu Bangladesh, Zimbabwe sau Somalia) exista astfel de bancuri. Uitati-va la greci, care sunt intr-o criza groaznica: fac si ei bancuri, desigur, dar fac despre liderii politici si eventual, despre Merkel si Sarkozy; n-o sa regasiti nici umbra senzatiei ca poporul grec ar fi facut vreo greseala.

Apoi, avem ura. Oh, da, uram. Uram toti, din tot sufletul, clasa politica, pe conducatorii nostri, pe care tot noi ii votam si care nu sunt altceva decat o oglinda a noastra. Si de fapt, ii uram pe toti ceilalti romani in general ; prezumam intotdeauna ca, oriunde intalnim romani in vacantele noastre in strainatate, sunt neaparat din categoria acelora care mananca si injura zgomotos si asculta manele (nu vad de ce nu ne gandim ca si ei cred fix la fel despre noi). Tot un  românism e si asta. Credeti ca mai exista multi oameni pe lumea asta care isi aleg locul de concediu in functie de cat de putini conationali de-ai lor spera ca vor gasi pe acolo ? Nu cred.

Mai avem spiritul de hartza, suprapus peste o personalitate refulata. Dom’le, romanul are « cojones »  (in special romancele, de fapt) si se da zmeu. Injura, claxoneaza si scoate imediat bata de baseball in trafic. Isi bate nevasta si copiii la loc comanda. Da maneaua la maxim, sa auda tot cartieru’, ba chiar face scandal daca vine politia (asta nu se intampla chiar mereu, ci in general cand e prieten cu primaru’ sau cu sefu’ politiei). Cand urca scarile rulante la metrou sau la mall sta in partea stanga, intanzandu-si burta in fata si mainele pe solduri ca sa nu mai treaca nimeni. Ei bine, asa isi manifesta el personalitatea. E refulat. Nu are cum altfel. Nu are niciun sistem de valori care sa-i arate ce e legitim si ce nu e. Si partea groaznica e ca, daca s-a da maine o lege si guvernul ar veni si i-ar lua masina, direct, fara alte comentarii, sau daca i-ar fura votul, sau pensia, acest om cu personalitate puternica la volan ar inghiti in sec si n-ar face nimic.

Noi facem ce vrem noi, doar ca nu stim ce.

Singurele lucruri sigure pe care le avem ca valori sunt ceea ce intelectualii rasati numesc « non-valori » – manele, fotbalisti, parasute, pipitze, sportul la tv, cancanuri etc. Dar de ce s-a ajuns ca singura legitimitate sa ti-o dea banii si potentialul de scandal? E tot o problema de valori; oamenii nu constientizeaza la nivel colectiv ce e de apreciat si ce nu e. E vina lui Gutza ca un videoclip de-ale lui are 500.000 de vizionari pe youtube si Rapsodia lui Enescu are 500 ? Sau e vina copiilor ca, la intrebarea ce vor sa se faca, raspund acum ca vor sa se faca fotbalisti/cantarete? Noi, in perioada comunista, vroiam sa ne facem aviatori sau doctorite…e o diferenta mare si infioratoare, pentru ca prestigiul unei profesii de la un moment dat motiveaza copiii si arata evolutia societatii pe viitor.

Oricarui turist strain care vine in Romania ii laudam cultura noastra taraneasca-folclorica ce a fost, pe buna dreptate, una dintre cele mai bogate din Europa. A FOST. Marele poet anonim din fibra natiunii romane, acel taran care n-a luat niciodata Nobel-ul, desi merita, n-a murit de tot, doar ca  maximul de intelepciune populara au ajuns acum acele vorbe pline de miez asupra vietii cum ar fi « Ce-i corect e corect », « Viata e dura si comporta multe aspecte » si, biensur, « C’est la vie toujours parshive ». Alte  românisme.

Prea multe românisme, prea putina românitate.

3. In comunism, in epoca de aur, ni se spunea ca ceea ce conteaza e doar colectivitatea, doar ea trebuia sa fie fericita; pe individ putea sa-l ia naiba (si nu de putine ori il si lua). Acum am trecut in partea cealalta: oamenii nu mai spera in colectiv, ci doar individual (c-o sa aiba mai multi bani, in general). Toti vrem sa nu platim impozite, dar vrem sa beneficiem de servicii sociale. Ni se rupe de marele concept de solidaritate sociala. Suntem o gramada de asistati asistenti. Nimeni nu are “the whole picture”. Nimeni nu se uita in jur, decat eventual sa vada de la cine mai poate pretinde sau fura niste bani. Suntem o suma, nu un complex. Suma a 22 de milioane de puncte. ATAT.

]]> http://devotat.wordpress.com/2011/08/29/valorile/feed/ 3 devotat http://devotat.wordpress.com/2011/08/23/baseball-and-chopsticks/ http://devotat.wordpress.com/2011/08/23/baseball-and-chopsticks/#comments Tue, 23 Aug 2011 11:03:01 +0000 devotat http://devotat.wordpress.com/?p=221 ]]> Am auzit acum mult timp, de la un om foarte destept, ca poti incerca sa ghicesti sansele unui popor la succes in societatea moderna din traditiile sale economice si sportive. Poporul ideal ar trebui sa aiba atat traditii economice care il fac sa se aplece spre minutie si rabdare, spre realizari pe baza de atentie si concentrare, cat si traditii sportive bazate pe sporturi de echipa, care inspira sentimentul de coeziune intre copiii aceluiasi neam.

Sa vedem niste exemple. Chinezii sunt buni la creatii de migala (studiaza si practica toata viata caligrafia si, in pauzele de scris, mananca folosind betigasele); la sporturi de echipa insa, nimic.  Japonezii au din plin traditia minutiei, ca si chinezii, dar mai au ceva: sportul lor national, daca n-o stiati, este baseball-ul, sportul de echipa prin execelenta. Englezii si americanii au inventat, propovaduit in toata lumea si excelat la sporturile de echipa (cricket si baseball);  dar pe masura ce a trecut timpul, sentimentul de coeziune a mai subrezit, locul cricketului a fost luat de fotbal ca sport preferat al englezilor din anii ’50, iar de la sfarsitul anilor 60’ fotbalul american a inceput sa inlocuiasca baseball-ul. Fotbalul (european si american – pardon, nord-american, por favor) e mai putin de echipa, mai fizic, a devenit mai important acum cat de bine da echipa (si mai ales jucatorii individual) la TV decat daca joaca sau nu coerent. Cei mai buni din lume la baseball nu sunt americanii, ci cubanezii – puteti verifica rezultatele de la olimpiade; poate pe undeva asta explica mai bine rezistenta Cubei decat calitatile de lider ale lui…Lider Maximo. Pe de alta parte, maximul de activitate care implica minutie a cubanezilor este infasuratul sictirit al foilor de tutun.  Canadienii sunt tari la hochei, dar se misca mai greoi daca-i pui sa faca ceasuri; elvetienii fac ceasuri, dar la hochei…de fapt, la hochei sunt destul de buni. Hmmm…

Acum sa ii judecam pe romani prin prisma celor doua criterii. In ceea ce priveste traditiile de migala, am  avut, ca atatea alte culturi taranesti, toate ingredientele necesare in creatiile populare (de la dantelaria de pe  naframe la icoanele pe sticla). Dar sporturi de echipa… stim ca Romania a fost de 4 ori campioana mondiala la handbal in anii 60 – 70, dar care este sportul despre care invatam la scoala ca este sportul nostru national?

Oina. Remember oina? Este un sport sofisticat, neviolent, inteligent, despre regulile caruia Devotat de fapt nu are decat o singura idee: este un sport de echipa. Oare de ce am renuntat la el de tot? Nu ne mai simtim o echipa?

Unii ne-ati parut onesti si credibili (Mubarak si Saleh din Yemen), altii pur si simplu inconturnabili (Abdallah Ibd Saud), altii periculosi, dar acceptabili pana la urma in nebunia lor (Ghaddafi, care se batea cu pumnul in piept ca se lupta cu SUA si Marea Britanie, dar armata lui a fost invinsa de marea putere militara pe nume… Ciad). Stiam ce aveti in cap (ma rog, mai putin in cazul lui Ghaddafi), puteam negocia cu voi si oricum, inapoiatii aia de arabi oricum nu-s in stare de ceva mai bun.  N-am vazut ca dupa ce v-ati folosit atat de bine de conflictul SUA-URSS, ati preluat din zbor arma petrolului (arabii) si a gazelor ( Kazahstan, Azerbaidjan) cu care ne-ati santajat; apoi a venit 11 septembrie, o minune de la Allah (Laudat fie-i numele!), care v-a permis sa ne santajati si mai bine, punandu-ne in fata alternativa unui califat condus de fundamentalistii islamici, porniti pe caii lor (pur sange arabi, normal) cu steagul verde intr-o mana si cu sabia in cealalta la cucerirea intregii lumi.

Uff! In sfarsit, ne-am prins.  Politica bazata pe santaj nu va mai merge.  Am vazut ca:

a) Pe o lista adevarata a celor mai bogati oameni din lume, Bill Gates, Carlos Slim, Buffet etc., oameni care au creat ceva pe baza propriilor calitati/sanse, in mediul privat, sunt departe de locurile fruntase. Avem noi niste cifre, 80 de miliarde pentru Mubarak & Family, 9 miliarde dolari pt Ben Ali &Family etc.  Ghaddafi are probabil asa de multi bani in Elvetia, ca elvetienii s-a lasat umiliti acum 2 ani intr-un scandal diplomatic iscat de fiul sau la Geneva.  Avem motive sa credem ca Nazarbaiev din Kazahstan va bate pe toti (probabil fiindca ca e cel mai destept), are 100 de miliarde.  Ati ajuns la cifre fata de care politicieni care va invidiaza, din tari mici, fara noroc la resurse si in care exista inca democratie (spre ghinionul acestor politicieni) nici nu exista (uitati, de exemplu tara numita Romania, o stiti, a prietenului vostru Ceausescu; ce-i aia 3-4 miliarde  in bancile elvetiene? un mizilic).  Sunt tari in care ati facut deja transferul de putere catre copiii vostri (Azerbaidjan, Siria).  Tarile voastre au devenit o afacere de familie. Ati ajuns sa credeti ca voi ati facut tara aia, saraca, nu tara pe voi.

b) In timpul asta, oamenii din tarile voastre mor de foame sau lucreaza ca sclavi in firmele detinute de familiile voastre (sau de famillile voastre in asociere cu societatile noastre petroliere). S-au saturat. Stiti foarte bine ce inseamna pentru un musulman de 30 de ani sa nu-si poata tine o nevasta pentru ca nu are serviciu si un acoperis deasupra capului. Ati crezut ca ii aburiti ca pe tatii lor, cu puterea si numele tarii voastre si cu mirajul luptei anti-colonialiste. Nu va mai merge. Oamenii s-au saturat de fetele voastre triste si ale copiilor vostri cu studii la Oxford. Vor sa traiasca ca in filmele americane, sa fie liberi, 80 % din tineri vor sa emigreze in America. I-am crezut niste tampiti inlantuiti in moravuri medievale; ne-am inselat. Nu poti deturna firea omului cu mesaje anti-americane sau anti -Al Quaida. Nu pentru prea mult timp. De altfel, Al -Quaida s-a nascut in puscariile voastre si in camerele voastre de tortura, din disperarea unor oameni care au vazut ca nu le oferim nicio sansa, nici noi, nici voi. S-a terminat. Acum nu ii mai puteti controla usor. Degeaba inchideti presa si bruiati emisia CNN sau Al Jazeera. Ingineria sociala se apropie de sfarsit. Oamenii se invita la intalniri pe facebook, fac filme cu telefonul mobil si le posteaza pe youtube si astfel vede tara intreaga ca ii impuscati pe demonstranti. Acum 20 de ani puteati sa negati. Nu mai merge. Ce puteti sa le faceti, sa le implantati niste cipuri la toti?

c) Si pana la urma, ce daca vin la putere islamistii? Sa se faca alegeri si sa vina cine vrea poporul. Sa se organizeze cum vrea. Sa va spalati pe cap cu fundamentalistii vostri cu tot. Daca femeile vor sa stea sub val, sa fie sanatoase, ne-am saturat sa credem ca vom putea vreodata sa va impunem valorile noastre; nu vedeti ca ele vor sub val si cand se muta in Europa? Ce-or sa faca tarile voastre, sa ne declare razboi? N-au murit de foame pana acum? N-au alte probleme mai importante de rezolvat? N-o sa ne mai dea petrol? Pai cum sa nu ne mai dea, ca altceva n-au. Sigur, ramane problema Israelului, dar Israelul are bomba atomica, so, nu credem ca se risca cineva… Singurul nostru job va fi sa avem grija ca Iranul nu va dobandi arma atomica. De altfel, daca avem noroc ca unele din tarile voastre sa se democratizeze, Iranul o sa aiba o problema. Mare.

Da, stim, il regretati pe Bush si il injurati acum pe Obama. Ce-i cu romanticismul asta in relatiile internationale a la Woodrow Wilson? Ar fi trebuit sa isi apere aliatii, nu? Si averile lor, nu? Cu cine credeti ca simpatizeaza Barack HUSEIN Obama, cu voi sau cu popoarele voastre care se afla in razboi cu voi si care tocmai arata ca “YES, WE CAN!”?

Va multumim pentru colaborare si va dorim succes in a va recupera cat mai mult din averile pe care vi le-ati raspandit in toata lumea.

(In sfarsit) sincerely yours,

The West

P.S. Baietelul acela nascut nascut in Egipt, caruia parintii vor sa-i puna numele Facebook. Dl. Mark Zuckerberg e putin ocupat (se uita la un film non-stop de vreo jumatate de an si bodoganeste intruna), dar ne oferim sa-l botezam noi. Merita.

Devotat: Dorinta de a ajunge cat mai repede la putere, indiferent de data alegerilor, tampeste in mod absolut.

1. A face o enumerare a trasaturilor de caracter negative indeobste atribuite romanilor (indeobste atribuite de alti romani) ar insemna caderea in capcana bascaliei cinic-superficiale a marelui erou al neamului Mitica (ups! asta nu e tot o cadere in capcana generalizarilor…?). As dori sa aduc in dezbatere, din perspectiva istorica, un singur element, unul din leit-motivele descrierilor facute romanilor: hotia, banditismul, haiducia. Pe lista cu marii eroi ai neamului par sa se regaseasca suspect de multi tipi a caror cariera istorica a inceput prin (sau doar a constat in) jefuirea celor bogati: Dromichete, Decebal (romanii au venit dupa el in principal ca sa-i calmeze pe daci pentru intotdeauna, ca treceau prea des Dunarea la pradat prin Moesia) Mihai Viteazu, Pintea, Horea, Iancu Jianu, Terente, Ceausescu. Da, Ceausescu, a carui conceptie de evolutie industriala a tarii se baza eminamente pe spionaj economic si pe speranta ferma ca Romania va ajunge una din primele 10 puteri industriale ale lumii. Dupa scoaterea de sub asuprirea milenara de catre altii, romanii au intrat in lumea moderna cu o atitudine haiduceasca (a se citit: “Da-i dracu’, ca nu saracesc daca le luam”) privind diminuarea decalajului economic fata de lumea civilizata. Ultima victima, o doamna mai la varsta a treia, dar o doamna bine, putin cam prea formalista si cu un mers foarte sexy (desi cam impiedicat): Doamna UE.

2. Orice societate tanara uita repede. De exemplu, cred ca acum noi, romanii, suntem pe punctul de a uita un lucru esential. Anii ’80. Una din cele mai nefericite perioade din istoria noastra. Deceniul care ne-a schimbat. Am uitat cum alergam dupa o bucata de carne (sau de creveti vietnamezi, dupa caz)? Am uitat cum invatam (cei din generatia mea) la lumina lumanarii si asteptam seara de sambata in care curgea 2 ore apa calda? Am uitat. Sau, daca n-am uitat, nu ne-am dat ca perioada aia ne-a dezumanizat. L-a facut pe Eugene Ionesco sa spuna ca tara lui natala este pe cale sa paraseasca Europa PENTRU TOTDEAUNA.  Ne-a readus la stadiul de vanatori –culegatori si ne-a facut suspiciosi, egoisti si individualisti pana la maduva oaselor. Cu oamenii astia, interesati doar de ce ar putea gasi de mancat maine (deci mai putin de cat de elegant se imbraca si de cat de civilizat comunica cu ceilalti “parteneri de trafic”), am incercat sa cladim noi o societate cu valori superioare, gen libertate, democratie si respectul pentru celalalt.

3. Romania are cei mai multi puscariasi la suta de mii de locuitori din UE, dupa tarile baltice (care probabil sufera, pentru inca o generatie, de pe urma modului ruso-sovietic de a rezolva conflictele ). Avem de 2-3 ori mai mult infractori condamnati decat Franta, Germania, Olanda etc. si, in mod ciudat, mai multi decat Bulgaria, Grecia si Ungaria. In sine, aceasta informatie nu e de speriat. Insa e de speriat altceva: a) Romania are si una din cele mai rate de infractiuni cu Autor Necunoscut si mai ales b) CAM ACELEASI proportii de infractori, fata de celelalte tari europene, le avea Romania si in anii ’30.

4. Conform unui studiu din 2010, in Romania sunt cam 135.000 de salariati care castiga peste 1000 de euro lunar. Daca ii punem si pe liber-profesionisti (avocati, notari, prostituate etc.), pe cei care castiga din chirii, dividende si bursa si pe cei care castiga la negru (sau si la negru), sa zicem ca avem 300.000 de oameni care castiga peste 1000 de euro lunar. Fortam putin rationamentul si zicem ca 1000 de euro ar fi si un nivel minim rezonabil pentru a defini apartenenta la clasa medie. Deci: in Romania avem o clasa medie (clasa medie care, conform oricarei teorii, este inima evolutiei unei societati democratice) de 300.000 de oameni din 12 milioane (populatia cu forta de munca, din care activa “la alb” reprezinta 10 milioane), adica 2,5%. Mda. Pai ca sa fie medie, clasa asta ar trebui sa fie, ma gandesc eu, de cel putin 33,(3) %, ca de-aia ii zice MEDIE, nu? Deci: ori am gresit grav pe la calcule, ori in Romania nu exista clasa medie.

5. Educatia.  E inutil sa se mai faca studii care sa arate ca o tara e cu atat mai civilizata, prospera si dreapta cu cat oamenii sunt mai educati. In 1930 in Romania 55% din populatie era analfabeta. In 1989 comunistii raportau alfabetizare de vreo 96%… Oare sunt alfabetizati cei 42% din populatia Romaniei care cred intr-un sondaj din 2010 ca Soarele se invarte in jurul Pamantului? Pare ciudat intr-o tara care are (in 2009) universitatea cu cei mai multi studenti DIN LUME (Spiru Haret), peste jumatate de milion. Si sa nu uitam ca, din cele 27 de tari ale UE, doar in 2 mai mult de 90% din populatie se considera religioasa: Grecia si Romania.

6. Conform unui studiu facut in 2010 la Universitatea Babes Bolyai, romanii au in medie cel mai mic coeficient de inteligenta dintre cele 27 de natiuni europene.  Bun, sa zicem ca asta are legatura cu punctul 5 de mai sus. Insa interesant ar fi altceva; rezultatele unui sondaj in Romania cu tema “Pe ce loc se claseaza romanii intre cele 27 de popoare din UE la inteligenta?”.

Ei bine, la noi lucrul asta a inceput cum nu se poate mai prost.  Pentru ca noi am inceput statul modern cu perioada fanariota. Domnitorul ajungea in tara de la Stambul cu datorii enorme (ca doar isi platea jobul). Trebuia sa stoarca cat putea. In prumul rand de la marii boieri din divan. Acestia vindeau functiile, in special pe aceea de ispravnic de judet (un fel de …presedinte de Consiliu Judetean, asa); ispravnicul vindea la randul sau functiile din judet.  Cele mai scumpe functii erau, n-o sa credeti, acelea din vama.  Si, ca sa fie siguri ca este asigurat binele public in ce mai ridicat grad, toate “functiile publice” erau…limitate la un an. Practic, daca ispravnicul fura suficient, era reales,  daca nu, pierdea la licitatie si venea altul peste un an. Culmea stabilitatii institutionale. Constantin Mavrocordat a incercat sa dea o aparenta europeana, de functie publica, si a decretat ca toti functionarii sa primeasca un salariu, corespunzator functiei detinute (un fel de lege a salarizarii unitare in sistemul bugetar). Reforma  fost foarte bine primita de beneficiari, acestia primind de la stat o suma (modica, dar buna si aia) in plus fata de spagile care continuau sa fie grosul veniturilor. Si asa mai departe.

Asa a inceput statul la noi.

2.  Am stat o mie de ani sub straini mai puternici decat noi, care, in general, nu vroiau de la noi decat sa le platim birul. Autoritatea “statala” a fost atatia ani doar o ceata de perceptori care veneau regulat la noi in sat sa ne ia granele, fetele, baietii, vitele si, mai tarziu, banii. Ca sa supravietuim, am invatat sa le zambim si sa incercam sa ii fentam cum putem. Chiar cand am devenit stapani peste soarta noastra, am continuat sa vedem statul tot ca pe un perceptor hapsan, dar destul de putin rezistent la abureala (va recomand sa revedeti imaginile – din carte sau din film, cum doriti – luptei lui Moromete cu foncirea).

3. Acum 100 de ani, 90 % dintre romani traiau la tara. La un moment dat, am inceput sa ne ducem spre oras; la inceput sa gasim de lucru prin noile fabrici, sperand ca vom scapa de spaima ca vom muri de foame maine, pe care o aveam la tara, apoi, dupa ce Gheorghiu Dej a avut geniala idee de a face din Romania o mare putere industriala, fortat.

Ei bine, taranul s-au vazut in fata necesitatii de a se adapta, de a invata reguli de convietuire cu vecinul, eventual si de alta etnie, care era mult mai aproape de el ca la sat, de a invata sa duca gunoiul si mai ales, de a intra in contact direct cu statul (pana atunci il vazuse doar sub forma perceptorului de la punctul 2). A trebuit sa ia in piept mecanismele statului modern (care, de cele mai multe ori, nu erau foarte clare nici pentru insusi statul modern, fiind importate mimetic din Occident). I-a fost greu. Atunci a facut altceva. A adus satul la oras. A inceput sa refuze sa invete sistematic in ce consta mecanismul si asa s-a nascut celebra intrebare “Nu se poate rezolva si altfel?”. Asa s-a institutionalizat mica spaga. Taranul nu l-a vazut pe doctor, politist, alt functionar ca pe un reprezentant al statului, ci ca pe o persoana privata, cu care rezolva diverse probleme. Si inca il mai vede asa; e prea complicat sa inteleaga mecanismul, nu-l intereseaza sa-si rezolve problema cu o masinarie; problema se poate rezolva doar cu omul.

4. Spre deosebire de sarbi, bulgari, rusi (pana la un punct), greci etc., la noi (cu exceptia Ardealului) clasa politica “asupritoare” (in sens marxist) a fost autohtona. Tarile Romane au fost singurele din Balcani in care marii boieri locali au continuat sa detina pamanturi si sa exploateze pe saraci si dupa cucerirea otomana (cu observatia ca in perioada fanariota i s-a adaugat si un strat de greci, mic, dar al naibii). Crearea statului national in sec. XIX n-a mers umar la umar cu o imbunatatire treptata a vietii taranilor, ba dimpotriva; Romania moderna s-a creat ca o miscare a clasei economice conducatoare (mari proprietari de pamanturi si mai tarziu de industrii, adica atat conservatorii cat si liberalii) impotriva turcilor (si mai putin a rusilor) care ii rapeau pur si simplu din profituri. Dupa ce a inceput sa stapaneasca tara de capul ei, exploatarea taranimii s-a intensificat, dupa cum era si normal, pentru ca existau premisele sa se obtina profit mai mare.

Intr-o tara cu peste 90% tarani, era normal ca acest conflict intre clase sa fie mai puternic. Dupa umila mea parere, aceasta frustrare intinsa pana la limita (unica in zona, cel putin in Balcani) explica mult mai bine de ce romanii au rezistat cel mai putin la impunerea comunismului decat asa-zisa indolenta tipic romaneasca. Cand ai suferit atatea sute de ani din partea alor tai, care au atat de mult si tu atat de putin, cum sa nu te bucuri cand vin rusii, le iau totul (eventual ii si impusca) si tie iti promit ca sa o sa ai de toate, la comun, e adevarat?

Conflictul nu s-a incheiat. Locul marilor boieri si industriasi a fost luat de nomenclatura, care s-a perpetuat pana acum in diferite forme, iar comunismul a creat in plus o uniformizare intru saracie dusa cu incrancenare pana la extrem. Acest conflict atavic inca ne urmareste. Ura de clasa este inca in noi. Mai bine sa nu aiba niciunul nimic, decat sa aiba unii (sau beizadelele lor) mai mult decat ceilalti. Nu ne mai intereseaza daca cei bogati au dobandit ce au pe merit sau nu, daca sunt destepti si competenti sau prosti si hoti. Ii uram oricum, pentru ca sigur au furat!  Ii uram, dar suntem invidiosi pe vilele, masinile si femeile lor. Singurul nostru scop este sa avem si noi vile, masini si femei ca ale lor. Problema este ca, dupa ce le dobandim, nu ne trece nicio secunda prin cap ca ceilalti s-ar putea sa ne urasca si pe noi la randul nostru si sa creada ca am furat. In felul asta o sa ajungem ca toata lumea sa urasca pe toata lumea.

Nu merge. Nu mai merge. Nu mai suportam. Am fi vrut un standard de viata normala si am sperat ca 20 de ani sunt suficienti. Acum ne este clar ca nu au fost suficienti. Nici pentru a merge pana la mare/munte pe autostrazi, nici pentru a merge linistit cu bicicleta intr-un oras fara sa te atace cainii vagabonzi sau fara sa-ti scuipe cineva coji de seminte in fata. Ba mai mult, vedem cu groaza ca lucrurile care mergeau s-au degradat. Infrastructura se apropie de sfarsitul termenului de garantie, sinele de cale ferata se rup, spitalele se surpa. Profii pe care ii injuram in timp ce fumam in WC-ul liceului si pe care ne-am dat seama dupa 10 ani ca ii iubim se uita cu groaza la stiri de teama ca se discuta iar micsorarea pensiilor.

Incepem sa fim disperati. Pentru ca acum ne e clar. Dupa ce ne-am gasit locul in Europa, am avut pana si alternante la putere si am vazut si cum e la altii, ne uitam in sfarsit la societate. Dupa chinurile facerii noii societati romanesti, am intrat in febra puerperala, trauma post-natala (sau post-tranzitie, daca vreti). Ne uitam ce sanse are nou-nascutul sa traiasca si, eventual, sa duca o viata normala si ne ingrozim.

E clar ca nu merge.

De ce nu merge?

Devotat va prezinta in numerele viitoare, ca intr-un roman fluviu, cauzele pentru care (crede el ca) nu merge:

1. Trecutul; politicienii amatori de clisee pot schimba titlul cu “greaua mostenire”;

2.  Oamenii;

3. Sistemul de valori sau ce-i tine pe romani impreuna;

4. Sistemul politic.

Fara sa intelegem trecutul, nu intelegem nici oamenii, nici valorile lor, nici puterea politica. Fara sa intelegem ce vina au oamenii, degeaba vorbim de lupta mitica intre Enescu si Gutza si de clasa politica pe care o voteaza oamenii. Fara sa vedem ce ii tine pe romani legati, degeaba incercam sa deslusim cum functioneaza statul roman. In sfarsit, sistemul politic, ultimul pe lista, este (din pacate, ar spune unii) si primul loc din care poate porni schimbarea (a oamenilor si a sistemului de valori).

Pe curand!

Basescu incepe sa atace liderii opozitiei. Acestia se radicalizeaza si ameninta cu suspendarea. Dupa mazilirea lui Blaga, Videanu, Berceanu, din ce in ce mai multi parlamentari PDL ar vota pentru suspendare. Incurajata, opozitia trece la suspendare, Parlamentul ia decizia si se stabileste o data pentru referendumul de suspendare.
Cu o luna inainte de aceasta data, Guvernul stabileste un alt referendum, in aceeasi zi: cel cu propunerile concrete de modificare ale Constitutiei in sensul micsorarii Parlamentului la 300 de membri (probabil ati uitat deja de el…). Teoretic ar trebui si aprobarea Parlamentului, dar daca se voteaza ca la legea pensiilor…
Deci: presedinte suspendat, Geoana interimar (care poate profita pentru a-i gasi ceva noduri in papura lui Ponta); in campania pentru referendum, liderii opozitiei strigand: veniti sa-l dati jos pe tiran si…sa ne dati jos si pe noi. Inca o data, razboiul presedintelui cu parlamentarii (inclusiv garda veche din PDL). Rezultatul? Greu de crezut ca oamenii vor vota suspendarea si pe de alta parte DA pentru noua Constitutie. Moment ideal pentru a iesi in fata noul PDL (Baconschi, Voinescu, Preda, Macovei). Pe perioada suspendarii, presedintele isi ia asupra sa toate deciziile economice; deci  manifestatiile vor fi facute cel mult in fata … presedintelui interimar Geoana.

Daca se voteaza DA pentru noua Constitutie, trebuie facute alegeri anticipate.
Pam pam!