Scutul pro-racheta si teoria marginii

Pe vremea comunismului circula un banc genial prin simplitate, bazat pe conexarea a 2 axiome ideologice ale vremii : „Capitalismul este pe marginea prapastiei, iar socialismul este cu un pas inaintea capitalismului”.

Ne-a placut termenul asta de „margine’. Am stiut intotdeauna ca suntem pe margine. Intre occident si orient, intre civilizatie si barbarie, intre stat de drept si adunatura de banditi. Pentru ca aici am fost pusi.  De o suta de ani, istoricii si politicienii s-au grabit dintodeauna sa ridice in slavi „importanta geo-strategica a Romaniei”, vazand in asezarea noastra la margine un element geopolitic care a influentat politica noastra si mai ales a marilor puteri.

E o confuzie.  Faptul ca noi ne consideram importanti din punct de vedere geopolitic nu inseamna nimic pentru ceilalti. Nascandu-ne cu mentalitate de invadati, ne-a cam placut la margine; de fapt, ne-a placut pe margine. Pe muche. Cand ne suparau turcii, fugeam la unguri sau la polonezi, si invers. Doi ani ne-am certat asupra aliatului din primul razboi: ba cu Puterile Centrale, ba cu Antanta. Carol al II-lea a dansat asa mult intre aliati si  Germania, crezand ca Hitler si Chamberlain se uita, ca a pierdut o treime din tara; pana si regimu Iliescu a asteptat sa vada, oare in cat timp si-o reveni Rusia asta? Pentru noi, a fi la margine a insemnat a fi calare pe margine, gata oricand sa coborim intr-o tabara la primul semn de slabiciune al celeilalte tabere, aplecand capul si o mana dreapta in jos in semn de temenea si tanand strans de darlogi cu mana stanga.

Dar oare pentru ceilalti chiar am avut o importanta geo-strategica?

I-a trecut prin cap lui Alexandru Macedon sa faca la nord de Dunare o baza strategica? Probabil ca nu, de vreme ce a venit pe acilea doar ca sa-i linisteasca pe niste hoti din Campia Dunarii care tot treceau Dunarea la pradat. Apoi au venit romanii. Ei au avut exact acelasi motiv, plus inca unul: aurul. Au inceput sa aduca legiuni, au facut castre si limes-uri. Dupa doar 165 de ani, la prima amenintare reala din partea unor barbari (vizigotii), si-au dat seama ca au facut o greseala strategica si s-au mutat inapoi la sudul Dunarii.

Ungurii. Dupa ce au cucerit Ardealul, s-au oprit la Carpati. Pana muntenii si moldovenii si-au facut primele state, a durat vreo 350 de ani. Cine sa-i opreasca pe unguri sa cucereasca tot teritoriul Romaniei de azi? Pur si simplu, Romania nu i-a interesat din punct de vedere „geopolitic” decat pana la arcul carpatic.

Apoi turcii. Da, ok, noi ne bateam cu turcii si cei din apus tot faceau catedrale. Dar cand turcii erau intr-adevar de neoprit, pe vremea lui Soliman Magnificul, nu spre noi s-au dus.  Am motive sa cred ca acest Soliman era un geostrateg destul de bun, am vazut intr-un serial pe Kanal D. Turcii aveau 2 directii, Viena si Crimeea, pentru controlul Marii Negre. Pe o harta se observa lejer ca Bucuresti, Suceava si Alba Iulia nu se situau pe directiile astea. De-aia Soliman a cucerit Ungaria, iar Transilvania a ramas principat autonom. De-aia in Tarile Romane turcii nu au adus, ca in Balcani, colonisti, armate permanente si nu au construit cetati (singurele baze strategice adevarate erau Turnu, Giurgiu, Braila, pe Dunare).

In sfarsit vine circul ruso-austriac. Austria ia Ardealul (probabil pentru acelasi motive ca ungurii la anul 1000). Chiar credeti ca Rusia si Austria au vrut cu adevarat sa stapaneasca din punct de vedere militar Muntenia si Moldova? Austriecii au luat-o in directia Bosnia (o greseala de la care avea sa i se traga si sfarsitul), pe rusi ii interesa Romania doar ca punct de acces spre Constantinopol (de aceea, de exemplu, ne-a luat inapoi in 1878 judetele Cahul, Izmail si Bolgrad); Bulgaria era o tara de importanta geopolitica mult mai mare pentru ei si pentru restul marilor puteri (vezi harta Bulgariei din tratatul de la San Stefano si cea din tratatul de la Berlin).

Despre primul razboi mondial mi-e si jena sa mai vorbesc, minunata pozitie geo-strategica ne-a asigurat o infrangere rapida si urata. Au murit sute de mii de tarani care se inrolau in armata ca sa scape de pelagra, iar cei mai vizionari comandanti români au fost un general francez cu nume de bulevard din Bucuresti si o englezoaica despre care de pe buzele tuturor ies acum numai epitete, la loc de frunte fiind acela de „nimfomana”. In fine, ultimul argument din filmul „Geopolitica de la Burebista pana in zilele noastre”, celebra ciorna schimbata de Stalin si Churchill la Yalta, continand acordul pe procentajele de influenta in Europa de Est. Chiar daca procentajele nu s-au concretizat, arata totusi ce era in capul domnului Churchill cu privire la importanta strategica a tarilor de pe hartie. Ungaria si Iugoslavia 50/50, Bulgaria 25/75 etc. Cu voia dumneavoastra, ultima pe lista, Romania 10/90.

Deci: la margine, asa a vrut Dumnezeu. Pe margine, asa am vrut noi. Importanta geo-strategica pana acum: (cu o mica rezerva legata de platoul transilvan, inconjurat de Carpati) : 0 (zero).

Pana acum.

Scutul antiracheta la Kogalniceanu.  E ceva mult mai concret decat sa trimiti trupe in Afganistan ca membru NATO sau sa intri in UE, sa adopti o tona de directive pe achizitii publice, dar sa continui sa dai contracte unei firme facute numele soacrei.

Pentru prima data in istoria noastra, vom avea intr-adevar o importanta geo-strategica.  Conceptul de poarta a Occidentului va capata si un sens politico-militar.  De aici se vor controla miscarile Rusiei, Iranului si tarilor arabe.  Si, ma rog, ale cui mai e interesat. Romania va fi mai aproape pentru oricine foloseste un bincolu militar. Pentru Rusia, pentru NATO, tarile arabe si pentru inca o tara. Ghicitoare: este tara cu al doilea buget de aparare din lume si nu e nici Marea Britanie, nici Rusia.

Vom fi tot la margine. Dar vom fi obligati sa descalecam marginea. Sa ne dam jos, cuminti si sa ne obisnuim cu ideea ca locul nostru e aproape de zid, la margine, dar intr-o anume parte a ei.

Daca va fi partea buna sau rea, nu putem sti acum.  Dar de asta se vor ocupa istoricii si politicienii peste o suta de ani.

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. MCB
    Apr 30, 2010 @ 14:19:28

    Iata o analiza demna de Saul Brukner 😉 … felicitari, stimabile, ai reusit sa ne oferi o perspectiva echilibrata si realista a istoriei spatiului romanesc sub aspectul mult prea trambitatei importante geo-politice. Astept cu interes sa te apleci si asupra fenomenului istoric intamplat in 1600, care merita analizat strict din aceeasi perspectiva avuta in vedere mai sus.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: