Greaua mostenire (the real one)

1. Sfarsitul feudalitatii si inceputul epocii moderne inseamna la noi secolul XVIII. Momentul in care statul incepe sa se modernizeze, sa se centralizeze si mai mult si sa pretinda, timid, ca se ingrijeste de supusii sai. Momentul in care incepe sa se creioneze statul modern, asa cum il stim acum.

Ei bine, la noi lucrul asta a inceput cum nu se poate mai prost.  Pentru ca noi am inceput statul modern cu perioada fanariota. Domnitorul ajungea in tara de la Stambul cu datorii enorme (ca doar isi platea jobul). Trebuia sa stoarca cat putea. In prumul rand de la marii boieri din divan. Acestia vindeau functiile, in special pe aceea de ispravnic de judet (un fel de …presedinte de Consiliu Judetean, asa); ispravnicul vindea la randul sau functiile din judet.  Cele mai scumpe functii erau, n-o sa credeti, acelea din vama.  Si, ca sa fie siguri ca este asigurat binele public in ce mai ridicat grad, toate „functiile publice” erau…limitate la un an. Practic, daca ispravnicul fura suficient, era reales,  daca nu, pierdea la licitatie si venea altul peste un an. Culmea stabilitatii institutionale. Constantin Mavrocordat a incercat sa dea o aparenta europeana, de functie publica, si a decretat ca toti functionarii sa primeasca un salariu, corespunzator functiei detinute (un fel de lege a salarizarii unitare in sistemul bugetar). Reforma  fost foarte bine primita de beneficiari, acestia primind de la stat o suma (modica, dar buna si aia) in timp ce continuau sa-si vada nestingheriti de spagi. Si asa mai departe.

Asa a inceput statul la noi.  Destul de departe de o forma unanim-legitimata  de coagulare a intereselor nationale si sociale ale membrilor societatii.

2.  Am stat o mie de ani sub straini mai puternici decat noi, care, in general, nu vroiau de la noi decat sa le platim birul. Autoritatea “statala” a fost atatia ani doar o ceata de perceptori care veneau regulat la noi in sat sa ne ia granele, fetele, baietii, vitele si, mai tarziu, banii. Ca sa supravietuim, am invatat sa le zambim si sa incercam sa ii fentam cum putem. Chiar cand am devenit stapani peste soarta noastra, am continuat sa vedem statul tot ca pe un perceptor hapsan, pe care incercam sa-l aburim cum putem. Nimic mai departe de principiul constientizat al solidaritatii contribuabililor decat lupta lui Moromete cu foncirea. Cum se da bir in tara asta? „Cu fugitii”.

3. Acum 100 de ani, 90 % dintre romani traiau la tara. La un moment dat, am inceput sa ne ducem spre oras; la inceput sa gasim de lucru prin noile fabrici, sperand ca vom scapa de spaima ca vom muri de foame maine, pe care o aveam la tara, apoi, dupa ce Gheorghiu Dej a avut geniala idee de a face din Romania o mare putere industriala, fortat.

Ei bine, taranul s-au vazut in fata necesitatii de a se adapta, de a invata reguli de convietuire cu vecinul, eventual si de alta etnie, care era mult mai aproape de el ca la sat, de a invata sa duca gunoiul si mai ales, de a intra in contact direct cu statul (pana atunci il vazuse doar sub forma perceptorului de la punctul 2). A trebuit sa ia in piept mecanismele statului modern (care, de cele mai multe ori, nu erau foarte clare nici pentru insusi statul modern, fiind importate mimetic din Occident). I-a fost greu. Atunci a facut altceva. A adus satul la oras. A inceput sa refuze sa invete sistematic in ce consta mecanismul si asa s-a nascut celebra intrebare “Nu se poate rezolva si altfel?”. Asa s-a institutionalizat mica spaga. Taranul nu l-a vazut pe doctor, politist, alt functionar ca pe un reprezentant al statului, ci ca pe o persoana privata, cu care rezolva diverse probleme. Si inca il mai vede asa; e prea complicat sa inteleaga mecanismul, nu-l intereseaza sa-si rezolve problema cu o masinarie; problema se poate rezolva doar cu omul.

4. Spre deosebire de sarbi, bulgari, rusi (pana la un punct), greci etc., la noi (cu exceptia Ardealului) clasa politica “asupritoare” (in sens marxist) a fost autohtona. Tarile Romane au fost singurele din Balcani in care marii boieri locali au continuat sa detina pamanturi si sa exploateze pe saraci si dupa cucerirea otomana (cu observatia ca in perioada fanariota i s-a adaugat si un strat de greci, mic, dar al naibii). Crearea statului national in sec. XIX n-a mers umar la umar cu o imbunatatire treptata a vietii taranilor, ba dimpotriva; Romania moderna s-a creat ca o miscare a clasei economice conducatoare (mari proprietari de pamanturi si mai tarziu de industrii, adica atat conservatorii cat si liberalii) impotriva turcilor (si mai putin a rusilor) care ii rapeau pur si simplu din profituri. Dupa ce a inceput sa stapaneasca tara de capul ei, exploatarea taranimii s-a intensificat, dupa cum era si normal, pentru ca existau premisele sa se obtina profit mai mare.

Intr-o tara cu peste 90% tarani, era normal ca acest conflict intre clase sa fie mai puternic. Dupa umila mea parere, aceasta frustrare intinsa pana la limita (unica in zona, cel putin in Balcani) explica mult mai bine de ce romanii au rezistat cel mai putin la impunerea comunismului decat asa-zisa indolenta tipic romaneasca. Cand ai suferit atatea sute de ani din partea alor tai, care au atat de mult si tu atat de putin, cum sa nu te bucuri cand vin rusii, le iau totul (eventual ii si impusca) si tie iti promit ca sa o sa ai de toate, la comun, e adevarat?

Conflictul nu s-a incheiat. Locul marilor boieri si industriasi a fost luat de nomenclatura, care s-a perpetuat pana acum in diferite forme, iar comunismul a creat in plus o uniformizare intru saracie dusa cu incrancenare pana la extrem. Acest conflict atavic inca ne urmareste. Ura de clasa este inca in noi. Mai bine sa nu aiba niciunul nimic, decat sa aiba unii (sau beizadelele lor) mai mult decat ceilalti. Nu ne mai intereseaza daca cei bogati au dobandit ce au pe merit sau nu, daca sunt destepti si competenti sau prosti si hoti. Ii uram oricum, pentru ca sigur au furat!  Ii uram, dar suntem invidiosi pe vilele, masinile si femeile lor. Singurul nostru scop este sa avem si noi vile, masini si femei ca ale lor. Problema este ca, dupa ce le dobandim, nu ne trece nicio secunda prin cap ca ceilalti s-ar putea sa ne urasca si pe noi la randul nostru si sa creada ca am furat.

In felul asta o sa ajungem ca toata lumea sa urasca pe toata lumea. Iar atunci s-ar putea sa fie cam tarziu.

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. vlad
    Oct 14, 2010 @ 09:05:30

    Toate bune si frumoase, dar nu pot fi de acord cu faptul ca, „…romanii au rezistat cel mai putin la impunerea comunismului…”. Si nu vorbesc aici de rezistenta (sau lipsa ei) din perioada ulterioara instaurarii lui. Dar dupa cum bine stii, in Romania comunismul chiar s-a instaurat mai brutal decat in alte tari, si a avut o baza de sustinere dinre cele mai mici. In contra exemplu vezi Cehoslovacia, unde simpatia pentru comunisti a fost reala si chiar a reprezentat un sentiment de masa. Iar despre rezistenta armata din munti in Romania ar trebui sa vorbim mai mult pentru ca nu stiu alte tari care sa fi rezistat in felul asta comunismului.

    Răspunde

    • devotat
      Oct 14, 2010 @ 10:09:50

      Adevarul este ca majoritatea istoricilor comunismului (nu doar romani) dau lucrul asta (ca romanii au rezistat cel mai putin) ca evident, asa incat a devenit un loc comun…si probabil m-a luat si pe mine valul, ceea ce nu-mi sta in fire. Sau poate ca au fost mai putin interesati de rezistenta din faza de inceput, la „impunere”, asa cum am formulat, cat de lipsa unor manifestari reale de rezistenta ulterioare din partea poporului, cum au fost Ungaria ’56, Cehoslovacia ’68 sau miscarea Solidaritatea.
      Nu cunosc alt exemplu de rezistenta armata in munti in afara de Grecia, unde rezistenta a fost la scara mult mai mare, doar ca a fost invers, din partea comunistilor contra dreptei si a durat pana prin anii ’60. Vezi, de-aia e fascinanta istoria: grecilor, care erau in ’45 peste 50% comunisti si vroiau din toata inima un regim socialist, li s-a refuzat, iar romanii, care aveau un partid comunist de 1000 de oameni, li s-a impus in toata tara.
      Inca un lucru: Elisabeta Rizea, fratii Arnautoiu nu mi se par exemple foarte relevante pentru capacitatea de rezistenta si indignare a poporului in general. Ungurii, est-germanii, cehii etc. au iesit in masa, cu sutele de mii, sa se revolte impotriva comunismului in sine (nu impotriva nivelului de trai) cu mult timp inainte de ’89.

      Răspunde

      • vlad
        Oct 14, 2010 @ 11:14:54

        Cum spuneam, nu neg faptul ca manifestarile de masa din timpul comunismului au fost ca si inexistente in Romania (cu mici exceptii gen Lupeni ’77 si Brasov 87), dar poate originea acestei aparente pasivitati se regaseste tocmai in modul particular in care s-a instaurat comunismul in Romania: pe fondul unei lipse de sustinere reala puterea a fost preluata in mod abuziv de un grup restrans care a instaurat imediat un regim de represiune/epurare sociala care a eliminat tocmai acele categorii de oameni care ar fi putut sa se revolte in deceniiile urmatoare sau cel putin sa influenteze mai departe alte generatii care s-ar fi revoltat poate in anii 60, 70, 80. Practic, rezistenta romaneasca a fost anihilata de timpuriu, in anii 50 (dupa care nu a mai reusit sa se refaca), in timp ce in Cehia nu a existat o rezistenta reala de vreme ce mare parte din populatie/intelighenta dorea comunismul si credea in el. Atunci cand nu au mai crezut, s-au revoltat si ei in 68. Dar au fost anihilati ca si romanii cu vreo 20 de ani mai devreme si s-au resemnat la randul lor. La fel si ungurii, dupa 56 nu stiu sa mai fi opus o mare rezistenta comunismului. In fine, ramane sa ma citesc si eu sa ma dumiresc daca faptul ca ungurii au avut ulterior parte de goulash communism se datoreaza unei dizidente organizate sau doar unui politruc ceva mai luminat decat Ceausescu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: