Baseball and chopsticks

Am auzit acum mult timp, de la un om foarte destept, ca poti incerca sa ghicesti sansele unui popor la succes in societatea moderna din traditiile sale economice si sportive. Poporul ideal ar trebui sa aiba atat traditii economice care il fac sa se aplece spre minutie si rabdare, spre realizari pe baza de atentie si concentrare, cat si traditii sportive bazate pe sporturi de echipa, care inspira sentimentul de coeziune intre copiii aceluiasi neam.

Sa vedem niste exemple. Chinezii sunt buni la creatii de migala (studiaza si practica toata viata caligrafia si, in pauzele de scris, mananca folosind betigasele); la sporturi de echipa insa, nimic.  Japonezii au din plin traditia minutiei, ca si chinezii, dar mai au ceva: sportul lor national, daca n-o stiati, este baseball-ul, sportul de echipa prin execelenta. Englezii si americanii au inventat, propovaduit in toata lumea si excelat la sporturile de echipa (cricket si baseball);  dar pe masura ce a trecut timpul, sentimentul de coeziune a mai subrezit, locul cricketului a fost luat de fotbal ca sport preferat al englezilor din anii ’50, iar de la sfarsitul anilor 60’ fotbalul american a inceput sa inlocuiasca baseball-ul. Fotbalul (european si american – pardon, nord-american, por favor) e mai putin de echipa, mai fizic, a devenit mai important acum cat de bine da echipa (si mai ales jucatorii individual) la TV decat daca joaca sau nu coerent. Cei mai buni din lume la baseball nu sunt americanii, ci cubanezii – puteti verifica rezultatele de la olimpiade; poate pe undeva asta explica mai bine rezistenta Cubei decat calitatile de lider ale lui…Lider Maximo. Pe de alta parte, maximul de activitate care implica minutie a cubanezilor este infasuratul sictirit al foilor de tutun.  Canadienii sunt tari la hochei, dar se misca mai greoi daca-i pui sa faca ceasuri; elvetienii fac ceasuri, dar la hochei…de fapt, la hochei sunt destul de buni. Hmmm…

Acum sa ii judecam pe romani prin prisma celor doua criterii. In ceea ce priveste traditiile de migala, am  avut, ca atatea alte culturi taranesti, toate ingredientele necesare in creatiile populare (de la dantelaria de pe  naframe la icoanele pe sticla). Dar sporturi de echipa… stim ca Romania a fost de 4 ori campioana mondiala la handbal in anii 60 – 70, dar care este sportul despre care invatam la scoala ca este sportul nostru national?

Oina. Remember oina? Este un sport sofisticat, neviolent, inteligent, despre regulile caruia Devotat de fapt nu are decat o singura idee: este un sport de echipa. Oare de ce am renuntat la el de tot? Nu ne mai simtim o echipa?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: