S-a rezolvat: se poate!

Alegerile locale din 10 iunie 2012 au aratat ca nu se poate. Dar si ca se poate.

Nu se poate sa ajungi presedinte si sa rupi o parte din partidul cel mai important care te-a votat (in 2004) si sa lucrezi numai pentru marirea partidului tau. Nu se poate sa vrei sa ajungi, pe singurul model politic cunoscut pana acum (PCR), partidul-stat si sa ii desconsideri complet pe cei care te-au votat. PDL nu a pierdut pentru ca e de dreapta sau pentru masurile de austeritate pe care le-a promovat; a pierdut pentru a devenit un partid corupt si tolerant la coruptie, iresponsabil cu propriile greseli si cu (aceeasi) atitudine dusmanos-zeflemitoare la adresa poporului. A pierdut pentru ca a renuntat la cartea ideologiei in favoarea cartii „convingerii” unor parlementari sau  primari din alte formatiuni; cartea asta tocmai s-a intors impotriva lor. A pierdut pentru ca a furat, atat pe noi, cat si mersul normal al democratiei.

Alegerile astea au aratat ca nu se poate sa te lupti in acelasi timp si cu alegatorii, pacalindu-i, si cu adversarul politic natural. Sa vedem daca PSD si PNL vor invata ceva de aici. Devotat crede ca nu.

Au mai aratat ca Romania nu poate trece la un nivel superior de maturizare politica atat timp cat ramane o tara saraca. Ca cei nefavorizati de soarta, care chiar nu vor putea face niciodata nimic pentru ei insisi si a caror singura sansa este sa primeasca ceva de la altii (in concret, promisiuni penibile de justitie sociala, dar singurele datatoare de speranta) raman o foarta politica redutabila daca au un vector media si de imagine (pe numele de familie Diaconescu), de 9-10%. Pe de alta parte insa, alegerile au aratat ca o astfel de forta, chiar mobilizata la maxim, se invarte in jurul a 10% (sa ne reamintim ca PRM a avut in jur de 20% in 2000, intr-un context nu foarte diferit).

In sfarsit, alegerile au aratat ca se poate ca un independent anti-sistem, fara profil de politician si cu resurse (inclusiv carisma…)  limitate (cativa zeci de voluntari si un sociolog) sa mobilizeze in 2 luni mii de oameni (including myself), sa castige blogosfera si retelele sociale si sa fie votat de vreo 65.000 de bucuresteni. Daca nici asta nu ne scoate din letargia lui „oricum nu putem schimba nimic”, nu vad ce ar mai putea sa o faca. Ganditi-va ce pot face zeci de Nicusor Dan, in toata tara, cu mii de voluntari, cu multi mai multi sociologi si alti specialisti in politici publice , nu in 2 luni, ci in 20 de luni. Deci se poate.

10 iunie 2012 marcheaza un moment important. E sfarsitul unui ciclu politic, al unui experiment politic smecheresc, de dobandire a mai multa putere decat cea legitimata de alegatori, care a esuat. E inceputul unui ciclu politic in care PSD si PNL se pregatesc sa demareze acelasi experiment politic smecheresc, dar corectand „erorile” trecutului, gen justitie greu controlabila. Dar, nu in ultimul rand, trebuie sa fie si inceputul implicarii in politica a oamenilor competenti si nepatati, fara nicio legatura cu clasa politica actuala.  E momentul sa apara o formatiune politica de la 0, fara legatura cu cele actuale si cu…ciclurile lor. Pentru ca…se poate. Pentru ca, daca nu ne implicam, o sa o ducem  in cicluri de-astea smecheresti la nesfarsit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: