Tropa, tropa, ce facem cu Europa?

In 2009 eram la o scoala de vara (am o scuza, era fix perioada de reduceri) la Londra. La cina (unde discutiile, ca de obicei, sunt mult mai incinse decat la cursurile propriu-zise), ajung sa dezbat peste minunatul stufat de miel cu profesorul sef de curs, un neamt ce traia la Londra de vreo 10 ani, si cu o poloneza (cam uratica – asa mi se intampla mereu la cursuri de-astea) despre motivele popularitatii UE la nivelul de 45-50% in UK si Germania si 75-80% in Romania si Polonia. Neamtu’: haha, e doar vorba despre banii nostri, normal sa iubiti UE ca ii luati bani, fondurile care sa va ajute sa sa dezvoltati. Eu: ce bani? 95% dintre romani habar nu au ce proiecte finanteaza UE, nu stiu detaliile tehnice, e o chestie mai degraba culturala, de proiect national, pentru ca am fost privati 50 de ani de apartenenta la normalitate, la lumea civilizata etc. La care poloneza: Ce fonduri? Ce chestie culturala? E un deal: noi va dam cate un milion polonezi care or sa munceasca in Germania si UK, unde or sa produca marfuri pe care o sa le cumpere restul de 40 de milioane de polonezi care au ramas acasa.

Fiecare cu parerea lui (sa nu uitam ca suntem 500 de milioane).  Care  e parerea voastra? De ce ati vrut sa intram in UE? Ce inseamna UE acum pentru voi? Un ghiseu in plus? O vaca de muls (destul de greu, e adevarat)? O metoda institutionalizata prin care marea conspiratie iudeo-masonica (oricum nu stiu daca mai poate fi numita pentru mult timp crestina…) a pus laba pe marile bogatii ale tarisoarelor in est? O ancora in democratie si stat de drept?

A venit momentul in care trebuie sa ne gandim serios la ce inseamna Europa si la ce vrem sa faca pentru noi. Pentru fiecare dintre noi, europenii. Oamenii normali. Statele conteaza, guvernele, nu noi, o sa ziceti. Dar statele au prea multe obligatii si criterii de deficit pe care trebuie sa le respecte inainte de a-si pune intrebari filozofice, statele sunt conduse de politicieni a caror principala problema este sa fie realesi si, in general in partea asta a Europei, a caror ultima problema este ce simt si vor cei care i-au ales.

Constructia Uniunii Europene, de la CECA pana la Maastricht, a fost facuta de generatia care a simtit ce inseamna razboiul si urmarile lui, care a descoperit iubirea de pace cautand coji de paine printre ruinele bombardamentelor si realizand compromisuri cu fostii dusmani, care a simtit sevrajul pentru mancare, nu pentru cocaina. Generatia asta a murit, Europa ei e si ea pe moarte.

Generatiile de dupa ea sunt  nascute in pace si prosperitate. Oamenii le iau de-a gata, sunt indepartati de nevoile primare, nu mai concep sa se uite in alta parti decat in sus (sa primeasca sau sa injure, dupa caz) si inainte. Calitatea vietii primeaza, italianul sau olandezul vor sa li se eticheteze produsele, sa aiba garantia ca respira un aer curat si li se protejeaza datele personale; prin urmare,  UE ne impune reguli, intru binele nostru, uitand uneori ca multi  romani si bulgari ar fi mai incantati sa puna mana pe o bucata de paine cu salam decat pe conceptul de calitate a vietii . Toate aceste reguli se aduna, se traduc in costuri, in cozi in plus la care trebuie sa stai, se transforma in agentii guvernamentale care trebuie sa le implementeze. Cu cat sunt mai multe regulile si cu cat e mai lung timpul pana li se vad beneficiile, cu atat incep sa enerveze mai repede, iar business-urile incep sa se simta hartuite (in special in tarile in care statul e un sef autoritar, dar prost, opac si care vine la birou nu sa munceasca, ci doar ca sa te hartuiasca sexual).

Si se pare ca unii romani au ajuns sa fie cam enervati. Vrem fonduri europene? Da-le dracu’, frate, pai noi am atras 2 miliarde din 19 miliarde care ni se alocasera pentru 7 ani. Unii (si nu ma refer aici doar la asa –zis-ul capital autohton cladit pe contracte cu statul) au inceput chiar sa creada ca UE ne tine in frau, ca sansa IMM-urilor noastre e eliminarea preferintei comunitare si consolidarea cu masuri protectioniste a productiei romanesti. Sigur, multi patroni de IMM-uri ar prefera sa nu concureze cu produsele poloneze sau belgiene. De fapt, ar prefera sa nu concureze cu nimeni, dar asta e alta problema.

Ce vrea generatia asta? Cei dinaintea ei au vrut o „ever closer union”. Oare e cazul sa incepem sa ne gandim daca e chiar „union” (adica unire) si, mai ales, „ever”?

Personal si groaznic de irational, cred ca unirea in cadrul Europei (si ma refer la una mai reala decat cea de acum) e singura sansa pentru Europa de a fi altceva decat un muzeu de pictori renascentisti, ceasuri Ulysses Nardin si vinuri Chateau Rotschild cumparate de nouveaux riches chinezi si rusi. Singura sansa de a fi altceva decat o curticica din spatele economiei mondiale, cu multi pui, cateva gaini blege si vreo doi cocosi penibili. Singura sansa de a nu fi in lumea a doua.

Iar pentru Romania, singura sansa de a nu fi in lumea a treia. Caci sansa Romaniei in afara Europei nu este sa devina Elvetia sau Norvegia, ci un „failed state” ca Somalia sau Sudan; e o sansa pe care cred ca mi-as dori s-o ratez.

Voi ce credeti?

Pentru concursul Blogger European

http://ec.europa.eu/romania/focus/images/blogger-european-regulament-2013.pdf


					
Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. Jane Eyre
    Apr 28, 2013 @ 16:34:45

    Cred ca motivul pentru care am vrut sa aderam la UE a fost de fapt unul mult mai mioritic: spiritul de turma. Personal, nu pot sa cred ca vreunul dintre conducatorii de pana acum ai mult-iubitei patrii romanesti a facut ceva pentru interesul suprem al tarii…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: