Vinerea Mare. Ploua infernal

Prima e cea de pe Batistei. Nu stiu ce m-a apucat, probabil ploaia asta imi aminteste ca n-am vazut filmul cu Noe. Pe usa scrie cu caractere de 18 „Lasati caruciorul la usa”, semn ca pentru oamenii in varsta oprirea la biserica e naturala in periplul cotidian intre piata si supravietuire. Bate toaca si pe langa mine trece popa ala mic si al dracu’ (ptiu!) cu voce de l-ar cutremura pe Carreras, il stiu de la un botez. Incepe sa se auda vag, dinspre biserica Otetari, corul Prohodului. Mai stau putin, ma indrept spre Schitul Darvari, aici toata lumea canta, oamenii stau afara lipiti de peretii bisericii si chiliilor, ferindu-se de ploaie, parca atarnati asa, cu capul in jos, in voia sortii si a lui Dumnezeu. Ma indrept spre biserica Icoanei, 200 de metri mai incolo, incercand sa ignor imensa casca de soldat prusac de piatra din curte, pusa probabil de Carol sau de Ferdinand sau de altul din familie. Corul canta, cuvintele sunt din alta lume, ostiri, piroane, preacurate, plamadiri, totul incepe sa se reduca natural si in liniste la lucrurile simple, binele la stanga, raul la dreapta, cor de barbati la dreapta, femeile la stanga. Oameni ce nu se cunosc se strang intre ei sa citeasca Prohodul. Cei care vor sa citeasca altceva pot apela oricand la www.bisericaicoanei.ro; cei nededati noilor tehnologii pot citi cartea „Faclii de Inviere” scrisa de, nici mai mult nici mai putin, Insusi Preafericitul Daniel, 22 de lei. Ies, mai merg 300 de metri sub ploaia marunta si rece spre Biserica Pitar Mos, urmarit de ecoul corului, ca si cum as merge in satul urmator. Bucurestiul e o adunatura de sate, fiecare cu biserica lui pe ulita principala, am reala senzatie ca sunt mai multi Bucuresti, nu unul singur, doar e substantiv colectiv. Norii se iutesc pe cer infricosator, pasii se iutesc si ei, strazile sunt aproape pustii, ceilalti bucuresteni au plecat. Fiecare spre satul lui. Ajung la Pitar Mos, ingan cateva strofe, dar nu pot sta mult. Mi-e frig, mi-e foame, n-am mancat mai nimic (n-am tinut post negru, cel mult gri), ploaia mai mult ma seaca decat ma uda. Sunt slab, nu rezist, nici nu ma asteptam la alta concluzie in Vinerea Mare. Ies, mai merg 200 de metri si reintru in lumea cealalta, cea din care am venit, direct prin Magheru.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: