Mica Unire

30 martie 1856: Tratatul de la Paris pune capat Razboiului Crimeii (peninsula de care probabil ati mai auzit recent) si face in mod oficial cele 2 principate române autonome, sub garantia colectiva a Marilor Puteri (tineti minte conceptul, s-ar putea sa mai auziti de el in epoca Post-Trump si sa va ganditi cu nostalgie la momentele in care va vaitati de deficitul democratic si birocratizarea excesiva ale UE). Tratatul prevedea ca Marile Puteri urmau sa tina niste intalniri ca sa stabileasca ce naiba fac pe viitor cu principatele astea, primind asa un fel de aviz consultativ de la niste adunari ad hoc pe care le-au lasat românilor sa para ca decid si ei ceva (un fel de referendumuri, asa).

19 august 1858: se semneaza tratatul interguvernamental, deci practic rezultatele intalnirilor de mai sus intre marile puteri. Celor doua amarate de principate li se dadea oficial dreptul sa-si faca un fel de guvern si o curte de justitie comune (cu sediul in Focsani – deci Buzaul nu e-n Moldova, game over) si sa-si aleaga fiecare un sef (pe modelul presedintelui din Constitutia a doua franceza, care de altfel n-a fost decat unul, ca dupa aia i-a venit ideea geniala de a se proclama imparat – dar sa nu-i dam idei lui Trump).

5 ianuarie 1859: in Moldova e ales sef un tip care era considerat nepericulos de marile familii boieresti (nici de Iohannis n-o sa zic nimic) si mason, ca toata lumea.

Si aici greseala impardonabila la care nu te-ai fi asteptat de la rusi, turci, francezi, englezi (data viitoare cand lucreaza cu românii o sa fie mai atenti): au uitat sa scrie in tratat ca seful nu poate fi acelasi in ambele tari.

24 ianuarie 1859: in tara miticilor e ales sef acelasi tip. Oricine jurist va poate spune ca data unirii e data exprimarii acordului de vointa de catre a doua parte, deci cand vedeti politicieni care se duc la Iasi pe 24 sa aniverseze unirea sa stiti ca sunt populisti (glumeam, oricum sunt populisti si daca aniversau la Bucuresti sau la Paris, unde ar trebuie de fapt sa fie aniversarea, ca acolo s-a decis totul).

P.S. S-a facut si o versiune româna a tratatului din 1858, sa stie si astia ce urma sa li se intample. Nu stiu daca era cu litere chirilice sau nu, dar stiu ca numele sefului care urma sa fie ales in fiecare principat nu era principe, nici domn, nici macar domnitor: numele era cel slav, „hospodar”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: