Un om, o lege

Istoricii au numarat 17 incercari, juristii 18. Unele foarte ingenioase: schimbarea regulilor de procedura privind stramutarea dosarelor (acestea fiind de imediata aplicare, indiferent de momentul inceperii proceselor), o noua lege privind o imunitate speciala acordata primilor 5 oameni din stat (printre care se numara intamplator si Presedintele Consiliului de Ministri). La orice avans de etapa al dosarelor lui, aliatii sai politici sareau ca arsi ca nu este vorba decat de razbunari ale judecatorilor de stanga si ca, oricum, castigarea alegerilor reprezinta un mandat clar dat de cetateni pentru lasarea lui Berlusconi in pace. Ca toti latinii, italienii au mai facut o bascalie, s-au mai burzuluit putin pe strazi, l-au mai criticat in sufragerie in fata televizoarelor deschise (pe posturile lui Berlusconi), pana si-a dat seama ca tara a pierdut 20 de ani, detinand doar rol de scena pentru un clown si „companiile” sale (did I just say clown? good luck, America, wherever you are).

In 2002, pe fondul nemultumirilor cauzate de criza financiara declansata in 2001, un partid nou format darama complet sistemul politic care guverna Turcia de peste 20 de ani, luand 2/3 din locurile parlamentare. Guvernul format nu poate fi condus insa de presedintele si fondatorul partidului, pentru ca exista o lege care impedica accesul condamnatilor penal la anumite demnitati, iar presedintele fusese condamnat (pentru ca recitase omul o poezie, dar asta e alta problema). In anul urmator, parlamentul modifica fara nicio opozitie respectiva lege, premierul de paie isi da demisia si astfel Recep Tayyip Erdoğan devine oficial cel mai puternic om din Turcia, pozitie din care sunt sanse mici sa mai plece vreodata.

In 2008, presedintele proaspat ales al Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev vine in Duma de Stat cu o propunere complet neasteptata (glumeam): modificarea Constitutiei pentru largirea mandatului presedintelui la 6 ani. Era singura solutie legala care ii permitea lui Vladimir Putin sa redevina presedinte din 2012, dupa cele 2 mandate anterioare.

Si (abia) acum ajungem la Liviu Dragnea. Omul are 2 probleme care nu pot fi rezolvate decat prin modificarea unor legi:
a) legea 90/2001, care ii interzice sa devina prim-ministru. Prima varianta de rezolvare (sesizarea CCR facuta de bietul Ciorbea) a fost deja demarata, insa, pe langa faptul ca nu controleaza toata curtea, sunt mari sanse sa nu functioneze asa simplu, legea se va retrimite mai degraba in Parlament pentru punerea in acord cu decizia CCR etc. A doua varianta ar fi o eliminare a efectelor condamnarii in cadrul mai larg al unei gratieri colective date de Parlament sau prin OUG;
b) dosarul penal in curs in care, la cunostinta mea, este acuzat de instigare la abuz in serviciu. Problema asta poate fi rezolvata prin: modificarea in sensul indulcirii a conditiilor infractiunii de abuz in serviciu (deci a Codului Penal) sau printr-o amnistie.

Asadar, orice OUG sau lege de amnistie, gratiere colectiva sau modificare a conditiilor abuzului in serviciu sunt sanse sa fie facute in primul rand pentru Liviu Dragnea. In al doilea rand (si mult mai grav) adoptarea unor legi de asemenea anvergura pentru un singur om, pe langa relevarea carentelor democratice ale sistemului politic romanesc (pe care sa zicem ca le stiam), deschide calea catre o Romanie la fel de democratica cum va fi Turcia lui Erdogan si cum e deja Rusia lui Putin.

Anunțuri