2 minutes of hate

La ora fixa, in fiecare zi, sute de mii de oameni se opresc din orice fac si isi respecta constiincios ritualul minutelor de ura. Din nimic, se apuca sa urle si sa injure din tot adancul neputintei si ignorantei lor figura unui om care le apare pe ecrane. Un tradator sinistru, vinovat de toate atrocitatile care se intampla tarii. Si lumii, de fapt. Un om batran, carunt, cu ochi blajini-dar-nu-va-lasati-pacaliti, despre care nimeni nu stie nimic in afara de faptul ca a scris o carte cu un nume dinadins-provocator („Colectivismul oligarhic: teorie si practica”), pe care de altfel nimeni n-a citit-o.

Numele lui nu e, asa cum ati putea crede, George Soros, si actiunea nu se petrece la Antena 3 sau in articolele de un SENZATIONAL imposibil de epuizat ale unor „jurnalisti” spalatori de cadavre. Numele lui este Emmanuel Goldstein si actiunea se petrece intr-o carte.

Cartea se cheama „1984”. V-o recomand.

Democratizarea informatiei omoara democratia?

Abundenta de informatii le relativizeaza valoarea si le face egale intre ele. Mai ales intr-un mediu in care unitatea de masura a pertinentei informatiei e Vizualizarea. Vizualul poate demola incet constructia logica, rationala, abstractizarea in concepte,  notiuni si categorii; pe langa asta, Vizualizarea, transformata incet-incet in unica metoda de cuantificare a continutului, poate omori chiar adevarul bazat pe realitatea obiectiva. Abundenta de informatii ne schimba incet-incet si procesele cognitive. Cand singurul mediu informational in care ne miscam e cel in care putem sa ne alegem variantele care ne consolideaza opinia deja formata si sa le eliminam pe celelalte (de ex. facebook), ajungem usor sa ne supraestimam competenta si sa dam cu flit variantelor fundamentate pe expertiza adevarata sau pe realitate; s-au facut deja studii pe tema asta.  Informatia se democratizeaza, dar cu pretul adevarului.

Asta influenteaza si modul in care votam?

La inceputurile democratiei cu vot universal, lumea vota in functie de interesele de clasa. Apoi, in cea mai mare parte a secolului XX, cu meritul Razboiului Rece, votul s-a impartit in mare intre solutiile economiei de piata si cele ale economiei socialiste. Se pare ca intram, cu acest conflict din ce in ce mai clar intre  globalisti si nationalisti, intr-o noua etapa: alegerile majore vor fi intre solutii identitare. Poate e putin normal sa-si caute o noua identitate oamenii din tarile bogate, care au ce baga sub nas, isi pot satisface fara restrictii toate nevoile, inclusiv cele mai nebunesti, si de cel putin o generatie nu se mai simt legati de valorile impuse in mod traditional pana atunci (religia crestina cu regulile ei, un mediu socio-profesional predictibil, familia insasi, armata obligatorie etc.). Dar asta nu mai conteaza. Problema cu solutiile identitare e ca ele sunt irationale; practic, vei vota orice politician care iti vinde, fara argumente logice si verificabile pe durata mandatului, o identitate in care te regasesti si in care te simti aparat (de imigranti, de tigani, de mexicani, de Putin, de teroristi, de casatorii gay etc.). Sondajele mai arata ca mediatizarea exacerbata a unui pericol bate chiar riscul plauzibil de a-l infrunta: Frontul National are scoruri record in comune din fundul Alsaciei care n-au vazut picior de algerian, iar in cadrul UE cei care pun terorismul islamic pe locul 1 al al temerilor sunt croatii, romanii, cipriotii si luxemburghezii. Cei care se simt uitati sau exclusi de politicile „mainstream” au posibilitatea  de a se uni mai usor cu altii ca ei si de a da astfel forta politica celor rupti pana acum de agenda publica. Alegatorii vor fi din ce in ce mai greu de convins cu solutii rationale de viitoare politici publice si din ce in ce mai usor de convins cu argumente irationale, comunicate prin mesaje media cu multe Vizualizari.

Si aici intervine responsabilitatea mai mare a politicienilor. Stim ca razboiul cu alegatorii l-a pierdut de mult responsabilitatea. Americanii vor sa ramana „the greatest nation on Earth”, dar sa nu mai fie jandarmul mondial cu trupe peste tot; locuitorii Sectorului 1 din Bucuresti vor sa aiba loc de socializare si activitati sportive pe Kiseleff ca la Paris si Londra, dar vor sa poata merge in continuare cu masina pe acolo; francezii vor sa aiba cea mai competitiva economie din Europa, dar cand se implinesc cele 35 de ore sa sparga usa. In mod obiectiv (cat mai exista asa ceva), societatea informationala face liderii politici mai slabi pentru ca le poate releva mai repede carentele (cele morale, caci cele de competenta oricum n-or sa mai conteze) si ii obliga sa comunice cat mai mult pentru o audienta cat mai larga, ceea ce n-are cum sa nu genereze mai devreme sau mai tarziu o concluzie care se bate in cap cu altele.

Un lider mare nu e cel care spune alegatorilor ce vor sa auda. Un lider care propune referendumuri ca sa castige voturi (despre iesirea din UE, avort sau definirea familiei traditionale), stiind ca asta introduce conflicte suplimentare inutile in societate, e un lider mic , care a renuntat la ideologie si a luat-o pe scurtatura lipsei de responsabilitate care se cheama populism. Asta e marea provocare a democratiei in viitor: sa gaseasca lideri politici  cu viziune, responsabili, care sa propuna solutii concrete, politice, economice, rationale, urmaribile in aplicarea lor. Solutiile irationale, identitare, bazate pe ethos, religie, morala sau pe diabolizarea Celuilalt, sunt cel mai scurt drum catre disparitia democratiei. Iti trebuie viziune ca intelegi ca poporul e capricios si activeaza la stimuli irationali si ca raspunderea ta nu se poate ascunde niciodata in spatele unui referendum.Iti trebuie viziune sa intelegi ca nu poti sa iei intotdeauna decizii care sa multumeasca mai mult de 50% din electorat, la fel cum nu poti sa amani la nesfarsit sa te pronunti asupra unor subiecte de frica sa nu superi electoratul. Degeaba te bucuri ca votantii tai pun botul la o campanie online bazata pe informatii inselatoare (dar cu multe Vizualizari), ei pot face acelasi lucru la indemnul unui dusman politic peste cateva luni si pot incerca sa te dea jos inainte de sfarsitul ciclului electoral. In politica, iti trebuie viziune (si cojones) sa spui Da sau Nu.

Vizualizare contra Viziune.

 

 

Breaking news: Consiliul General al Municipiului Bucuresti cucereste Liga Campionilor la handbal

Dupa cum zicea nemuritorul, aaahh, Ernest Renan, democratia, ca si natiunea, e un plebiscit de fiecare zi.

Daca alegem deschiderea, globalizarea, avem 10 jucatoare straine in lotul de 18, si 2 antrenori (principalul si un secund) danezi. Si o Liga a campionilor europeni la handbal. Daca nu, nu ne impiedica nimic sa urmarim la nesfarsit prima opera românească, intitulata vizionar anti-mondialist „Harță Răzeșul”, jucata de balerine de 50 de ani, avand cartea de munca in regula.

Daca alegem ca orasul asta merita o echipa care poate face performanta, nu ne mai plangem ca CGMB i-a dat 10.5 milioane de euro (din banii nostri) in loc de astupe niste gropi sau sa scurteze cu o zi momentul in care RADET baga caldura in case. 26 de ani au fost suficienti sa ne convinga ca bani nu vor fi niciodata suficienti pentru toate problemele, iar intre o treime si un sfert se fura.

Totul e alegere, totul e de votat. De exemplu, daca ne alegem o eroina sub forma, extrem de improbabila, a unei brazilience blonde ajunsa portarita la echipa CSM Bucuresti, nu putem s-o injuram a doua zi dupa ce-i facem statuie ca ii dedica public victoria iubitei sale. Chiar, daca descoperim maine o scrisoare din care rezulta ca Ecaterina Teodoroiu ar fi fost lesbiana, ar propune traditionalistii scoaterea ei din cartile de istorie?

Noi, astia care am ales sa comentam pe facebook si nu ne implicam in mod real, macar atat sa facem:
1. sa nu le dam la cap celor care, cu buna-credinta, au ales sa se implice in politica pentru a schimba ceva si
2. sa votam. Totul e de votat, nu?

Astenii colective, șucar colectiv. Dar moartea e pe barba ta, Claudiu

  • „Am indicii ca ignorarea normelor si a legilor a dus la aceasta tragedie”, spune presedintele statului. Corect, dar de catre cine, de catre patroni sau de catre functionarii de la primarie? Corect, dar noi vrem sa ajutam, spun iesenii indignati ca politia le-a blocat rotile la masinile parcate neregulamentar in fata clinicii care recolta sange.
  • Gata, am gasit solutia, spun o mana de oameni de bine: inchidem tot Centrul Vechi! Aaa, asta nu era in Centrul Vechi? Nu conteaza, inchidem cluburile in toata tara, si-asa se tampesc tinerii astia din noua generatie.
  • Cum, n-avea autorizatie PSI, ci era cu declaratie pe proprie raspundere? De maine sa fie toate firmele, indiferent de activitate, cu autorizatie! Chiar daca ar dura 6 luni deschiderea unei firme si s-ar reveni la sistemul automatizat de spagi din anii 90.
  • Televizunile, ca intotdeauna, si-au urcat audienta urcand pe maldarul nesperat de mare de cadavre, spun unii; nu e cazul cazul TVR, care, nenorocitii, platiti din banii nostri, nu au relatat deloc vineri noaptea evenimentul in regim de Breaking News.
  • Ambulantele private n-au dat nicio mana de ajutor, serviciul BGS era la 2 pasi de club; pai nu puteau, spun altii, sistemul de ajutor in caz de urgenta e monopol public, tot nenorocitul de Arafat.
  • Piedone (n-o sa credeti!) spune ca nu e raspunderea lui sa verifice conditiile de functionare PSI, DAR primaria le-a facut totusi control in urma cu o saptamana, probabil ca sa tina vie amintirea vremilor bune in care ravasea Piata Gorjului.
  • Ahaaa, iata dovada suprema ca statul e subdimensionat, zice stanga? Pai cum asa, cheltuielile cu siguranta si ordinea publica sunt aproape duble ca procentaj din PIB fata de media UE.
  • Extrema dreapta nationalista profita de ocazie sa scoata capul din clubul underground in care o ardea: exista poze clare din care rezulta ca tiganii din cartier ii buzunareau pe raniti; mda, exista si (cel putin) o persoana de etnie roma printre morti, dar e ok, o rezolvam in Photoshop.
  • Aloo, domnii cu mesajul „Coruptia ucide!”, nu va lasati folositi ca idioti utili in campania serviciilor secrete care vor sa profite de valul de emotie pentru proiectul lor de a-si aservi statul, prin DNA si alti magistrati securisti; bine, bine, dar… care stat?

Nu sunt multi dintre cei care mergeau regulat in cluburile din mediul underground si in marele club underground in aer liber care e Vama care nu fi baut cel putin o bere cu el. Claudiu Petre. Ultima lui prioritate in viata era sa adere la normele sociale. O curva de soarta cu tate mari a raspuns provocarii lui celebre de a-i atinge barba si l-a facut sa primeasca Ordinul National „Pentru Merit” in grad de Cavaler. Un barbat adevarat joaca ruleta din hashtagul lui Claudiu (#oribembereoribembere) nu doar cu prietenii ci si, cand trebuie ajutati alti oameni, cu propria viata.

Claudiu ducea, la Bucuresti, o viata normala, la fel ca orice guru al cluburilor din orice alta tara normala. Cand se lasa seara, intra in underground, in general la concerte, bea bere ori bea bere si facea recenzii pe un blog. Sute de oameni ca el fac asta in statele normale. Doar ca, vedeti voi, Claudiu nu traia intr-un stat normal. Cel mai mic multiplu comun al atributiilor oricarui stat de pe lumea asta este siguranta fizica a cetateanului. Intr-un stat normal legea PSI se si aplica, iar functionarii de la primarie veniti in control (cu doar o saptamana in urma) vedeau ce era de vazut. Intr-un stat normal, sistemul ultra-performant de la Spitalul de Arsi ar fost facut (pe 8,5 milioane de euro) pentru a fi folosit, nu doar pentru a fi inaugurat (acum 7 luni!).

Statul român nu mai exista. Ca si cu Undergroundul, traiam cu iluzia ca e viabil. Nu mai are carne si viscere, au ars cum a ars carnea pe copiii aia din club. A ramas din el doar o mana de oase ruginite, o ramasita de sistem limfatic prin care curg banii in si din bugete si cateva simboluri fade pe care le flutura politicienii.

Intre care cel mai important e, desigur, girofarul.

Regula de aur a statului

Cand e mai putina paine, trebuie sa le dai mai mult circ

Hipsterii nu sunt de vanzare

Intr-o societate in care singura legitimitate ti-o dau banii si puterea politica (in special pentru ca puterea politica iti da acces usor la bani), intr-o societate in care totul pare de vanzare, generatia celor de 20-30 de ani, generatia hipsterilor, se revolta. Calm, civilizat, rabdator, vrea sa arate ca exista, ca ea nu e de vanzare, ca nu e acea masa de manevra de care isi aduc aminte partidele (pentru a cumpara ulei si galeti) doar inainte de alegeri. Generatia asta, crescuta intr-o tara neinchegata si anormala, care s-a obisnuit sa culeaga frumosul si sa iubeasca normalul din filme, excursii sau studii in strainatate si de la prietenii straini de pe ulitele satului universal pe nume facebook, se revolta cand vede ca apar premisele ca frumosul sa dispara si intuieste cand anormalul tasneste brusc din subteranele aranjamentelor politice. Noi, generatiile mai mari, ar trebui sa invatam de la ei sa renuntam la smerenia aia imobila invatata in comunism care ne face sa acceptam resemnati lipsa de transparenta si tranzactiile cu viitorul nostru pentru ca, nu-i asa?!, „Or fi stiind ei cei de la putere ce fac” si „Oricum nu rezolvi tu singur nimic”.

Politicienii (care, la fel ca in ianuarie 2012, nu inteleg nimic din ce se intampla) s-au grabit sa spuna ca cei care protesteaza nici nu stiu unde e pe harta Rosia Montana. Or fi cativa care nu stiu unde e, dar nu mai conteaza: ROSIA MONTANA POATE FI PESTE TOT.

IMAG0024 (1)

Business as usual

Bunastarea nu o creeaza statul, ci business-ul, antreprenorii, firmele.

Ce trebuie sa faca statul? Foarte simplu, sa lucreze la eliminarea barierelor care afecteaza mediul de afaceri; lista lor e in linkul de mai jos, de la racordarea la electricitate pana la justitia care sa functioneze bine si rapid.
Ce face statul? Lucreaza la slabirea „barierei” care consta in procedurile de achizitii publice, modificand Ordonanta 34 pentru a largi sfera contractelor ce se pot atribui prin incredintare directa.
Inca o data, singurul mediu de afaceri de care statul e interesat sa se dezvolte e cel afacerilor…cu statul. Q.E.D.

http://cursdeguvernare.ro/mediul-de-afaceri-romanesc-si-trei-dintre-dusmanii-sai.html

Previous Older Entries