DECALOGUL Fake News

1. La Fake News nu se raspunde cu argumente, ci cu alte Fake News; se pot prezenta orice fapte brute, fara nicio legatura cu subiectul, cu conditia, desigur, sa fie false.

2. Poti sa creezi Fake News inspirandu-te din alte Fake News, nu se aplica legile drepturilor de autor (ar fi si culmea!).

3. Pe orice subiect specializat (economie, drept, tenis, schimbarile climatice) un specialist in Fake News pare publicului de social media mai bine pregatit decat un specialist in domeniile respective. Accepta repede asta si vezi punctele 1 si 2.

4. Inainte de orice Share, vezi data articolului. Si daca are un autor. De fapt, daca ai putin timp, poti sa citesti chiar tot articolul.

5. Mare atentie la share-uitul glumelor-stire gen Times New Roman! Se vor gasi suficient de multi in lista ta de prieteni care te vor acuza ritos ca raspandesti Fake News.

6. Cantitatea de Fake News se mareste cu cateva zile inainte de data alegerilor (oriunde ar fi ele). La fel si traficul de date dinspre servere rusesti.

7. Exista o singura diferenta intre Fake News si Hoax, si anume atitudinea fata de Morgan Freeman: stirea ca Morgan Freeman a murit e un hoax, stirea ca Nelson Mandela a murit insotita de poza lui Morgan Freeman e Fake News. In rest, ambele sunt la fel de daunatoare.

8. Nu da accept pe facebook la conturi infiintate ieri de domnisoare frumusele din Franta sau Brazilia. Problema nu e ca scopul lor e sa raspandeasca Fake News, ci ca persoana din spatele contului nu arata deloc, da’ deloc ca in poze (fake news, practic).

9. Orice informatie despre jafurile facute de PSD, oricat ar parea de Fake News, nu trebuie pusa la indoiala, e clar adevarata. Poti chiar sa mai pui de la tine un milion.

10. Nu pierde prea mult timp incercand sa verifici caracterul adevarat al unei stiri, concentreaza-te pe ce se poate schimba in realitate daca stirea e crezuta de un numar relevant de oameni. De exemplu, stirea ca o profesoara a fost data afara de Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti ar trebui verificata riguros, ore intregi, prin analizarea si intelegerea sistemului de angajare a suplinitorilor la scolile din Bucuresti. Dar la ce naiba mai conteaza sistemul de angajare a suplinitorilor atata timp cat in comunicatul oficial al Inspectoratului se spune ca respectiva profesoara aduce prejudicii de imagine primarului general al Capitalei, Gabriela Firea? Bine, nu e exclus sa fie si asta Fake News.

Anunțuri

Mica Unire

30 martie 1856: Tratatul de la Paris pune capat Razboiului Crimeii (peninsula de care probabil ati mai auzit recent) si face in mod oficial cele 2 principate române autonome, sub garantia colectiva a Marilor Puteri (tineti minte conceptul, s-ar putea sa mai auziti de el in epoca Post-Trump si sa va ganditi cu nostalgie la momentele in care va vaitati de deficitul democratic si birocratizarea excesiva ale UE). Tratatul prevedea ca Marile Puteri urmau sa tina niste intalniri ca sa stabileasca ce naiba fac pe viitor cu principatele astea, primind asa un fel de aviz consultativ de la niste adunari ad hoc pe care le-au lasat românilor sa para ca decid si ei ceva (un fel de referendumuri, asa).

19 august 1858: se semneaza tratatul interguvernamental, deci practic rezultatele intalnirilor de mai sus intre marile puteri. Celor doua amarate de principate li se dadea oficial dreptul sa-si faca un fel de guvern si o curte de justitie comune (cu sediul in Focsani – deci Buzaul nu e-n Moldova, game over) si sa-si aleaga fiecare un sef (pe modelul presedintelui din Constitutia a doua franceza, care de altfel n-a fost decat unul, ca dupa aia i-a venit ideea geniala de a se proclama imparat – dar sa nu-i dam idei lui Trump).

5 ianuarie 1859: in Moldova e ales sef un tip care era considerat nepericulos de marile familii boieresti (nici de Iohannis n-o sa zic nimic) si mason, ca toata lumea.

Si aici greseala impardonabila la care nu te-ai fi asteptat de la rusi, turci, francezi, englezi (data viitoare cand lucreaza cu românii o sa fie mai atenti): au uitat sa scrie in tratat ca seful nu poate fi acelasi in ambele tari.

24 ianuarie 1859: in tara miticilor e ales sef acelasi tip. Oricine jurist va poate spune ca data unirii e data exprimarii acordului de vointa de catre a doua parte, deci cand vedeti politicieni care se duc la Iasi pe 24 sa aniverseze unirea sa stiti ca sunt populisti (glumeam, oricum sunt populisti si daca aniversau la Bucuresti sau la Paris, unde ar trebuie de fapt sa fie aniversarea, ca acolo s-a decis totul).

P.S. S-a facut si o versiune româna a tratatului din 1858, sa stie si astia ce urma sa li se intample. Nu stiu daca era cu litere chirilice sau nu, dar stiu ca numele sefului care urma sa fie ales in fiecare principat nu era principe, nici domn, nici macar domnitor: numele era cel slav, „hospodar”.

Leaving the table

Leaving the table in 2016:
David Bowie, Alan Rickman, Johan Cruyff, Prince, Bud Spencer, Leonard Cohen, Muhammad Ali, Fidel Castro, Emerson and Lake, Britain’s European adventure, American exceptionalism, Italy’s hopes to reform its political architecture and decency in politics.

Münchausen, baron PSD

Una din cele mai periculoase tendinte a PSD este folosirea minciunii brute ca instrument politic. E mai mult decat promisiunea a mii de kilometri de autostrada sau milioane de locuri de munca in campania electorala, e mai mult decat manifestarea sporadica a unor imaturitati in comunicare din partea unor lideri usor neexperimentati in marile dosare. E una din mostenirile politice ale statului (partidului-stat) comunist, potentat acum de iluzia aburirii usoare a unui electorat usor de manipulat.

Ipocrizia crancena, disproportia urlatoare dintre vorbe si fapte, dintre productia la hectar si porumbul din cosuri, dintre indicatorii economici machiati si fetele hade ale mizeriei din piete si gari. E acea minciuna sfidatoare, solemna, care s-a incetatenit in memoria colectiva a spatiului ex-comunist sub forma intrebarii de la Radio Erevan „E adevarat ca…”. Si care acum este si unul din principalele instrumente de politica interna ale Rusiei lui Vladimir Putin precum si (pana cand liderii occidentali or sa inteleaga ca au de-a face cu cineva care un lucru spune in conferintele internationale sau la ONU si cu totul altceva a facut sau va face) de politica externa.

E cu atat mai grav faptul ca se bazeaza pe un prezumat contract social, mostenit si el din perioada comunista, pe care unii dintre noi inca il cauta ca reper atunci cand stau cu spatele la viata pe care trebuie sa si-o ia singuri in maini. Un contract social fundamentat pe minciuna:  „Noi ne facem ca lucram pentru tine si totul merge bine, voi va faceti ca sunteti multumiti”.

E o tendinta care trebuie stopata. Prin vot, prin reactii politice, prin luari de pozitie, prin toate mijloacele, inclusiv (de fapt in special) in interiorul PSD. Daca nu, vom ajunge probabil ca, daca se da o lege de aministie a tuturor pedepselor de pana in 10 ani sa ni se comunice ca nu se pune problema sa iasa vreun puscarias pe strada, daca intra 3 tancuri rusesti in Galati ca e de fapt o gluma a celor in Braila si, daca se da o bonificatie speciala pentru protectia mediului celor care au biciclete e ca in bancul de la Radio Erevan: de fapt nu se da, ci se ia.

Joi, 23 iunie 2016, Brexit

  1. Primul mare vot din epoca societatii informationale castigat de doctrina declarat…populista. Doctrina care convinge oamenii cu imagini, cu frici irationale, nu cu promisiuni de politici publice rationale si motivate ideologic. Doctrina care stie de ce le e frica oamenilor, mai bine ca ei insisi. Un politician a propus referendumul, din motive populiste, altii il castiga, cu argumente si mai populiste.
  2. Primele alegeri dintr-o tara bogata mare in care populatia a avut de votat deschis pro sau contra globalizare si a ales contra globalizarii si a efectelor ei (cel mai important fiind imigratia economica sporita). Muncitorii de la fabrica Nissan (firma cu origini japoneze si capital majoritar francez, condusa de un libanezo-brazilian) din Sunderland, care castiga un salariu baban pentru ca masina pe care o produc (Qashqai) este a 6-a cea mai vanduta masina din UE , au votat sa iasa din UE.
  3. Brexitul nu face decat sa confirme teoria potrivit careia societatea informationala creeaza cadrul perfect ca democratia sa devina nefunctionala prin caderea in varianta ei extrema si iresponsabila blamata inca de la Aristotel, demagogia: oamenii vor vota orice, sunt atat de bombardati cu informatii ca ele devin egale intre ele  calitativ si deci irelevante, singurele resorturi la care mai misca sunt cele emotionale, profund irationale, care pot fi excelent manipulate de politicienii de la punctul 1;
  4. Europa lui Monnet, di Gasperi, Schumann si Spaak, creata pentru si intru pace, a murit azi, 23 iunie 2016. Constructia UE, de la CECA pana la Maastricht, a fost facuta de generatia care a simtit ce inseamna razboiul si urmarile lui. Generatia asta a murit de ceva vreme, iar generatia baby-boom-erilor pune acum cruce Europei create de parintii lor. Europenii de acum, crescuti in pace si (majoritatea) in prosperitate s-au rupt de nevoile primare si, pana la urma, de sensul profund al cuvantului „pace”.
  5. Sansele unui UK in afara UE de a ajunge ca Singapore, Elvetia si Norvegia sunt extrem de mici, luand in considerare marimea tarii si, in consecinta, a problemelor sale structurale. Pe de alta parte, in mod sigur o Romanie in afara UE are mult mai mari sanse de a ajunge un stat esuat ca Somalia si Haiti decat unul ca Singapore, Elvetia si Norvegia.
  6. Pana la urma, UK se va descurca cumva si in afara UE, nu-mi fac mari probleme pentru briti. Daca exemplul va fi preluat si de celelalte state europene mari, Franta, Germania, Italia, nici pentru ele nu-mi fac mari griji. Insa atunci vom fi revenit la sistemul Marilor Puteri care au incercat atatea sute de ani sa se echilibreze intre ele, folosindu-se ca pioni si carne de tun de tarile astea mici si vesnic amarate. Iar atunci faptul ca are doar 14 voturi in Consiliu va fi ultima problema a Romaniei, dupa ce eventual si americanii se vor fi dus putin mai incolo.

I had a dream. A very bad dream.

Se facea ca se aniversau 7 luni de la ‪#‎colectiv‬ si erau alegeri locale. Si rezultatele erau groaznice.

Se facea ca in toata tara fostii primari cu dosare penale, care candidau ca independenti pentru ca partidele, chipurile, nu ii mai sustineau, castigau. Toti. Si singurul alt independent care castiga o primarie era un tip, la un sector din Bucuresti, despre care unele surse spuneau ca e demn reprezentant al lumii interlope.

Se facea ca in CGMB intrau doar 5 partide si, a doua zi dupa alegeri, PSD si PNL faceau alianta pentru a-i impiedica pe ceilalti sa-si bage nasul in afacerile lor. Si Baia Mare avea primar ales din puscarie cu 70% din voturi.

Singurul candidat PNL care castiga un sector din Bucuresti era cel care isi facea poze cu fostul primar atat de hulit de comunitatea #colectiv. Si, in alt sector, candidatul tanar si onest al PNL nu reusea sa-l bata pe fostul primar versat, corupt si cu un partid facut peste noapte, desi nu erau candidati nici de la USB, nici de la PMP, nici de la M10.

Se facea ca principala problema a Bucurestiului devenea nu lipsa de piste de biciclete, galerii de arta contemporana si de sisteme Park and Ride, ci caderea in mainile unor clanuri de interlopi care isi adusesera contributia la alegeri si acum isi imparteau zonele, ca in anii 90.

Si se facea ca alesii locali cu probleme penale, energizati de rezultate, isi inteteau presiunile asupra partidelor parlamentare ca sa ia naibii puterea de la guvernul tehnocrat, sa mai indulceasca legile achizitiilor publice si sa le mai taie din riscul de condamnare.

Si, cel mai rau, era un vis din care nu mai puteam sa ma trezesc.

Nous les enfants du monde

Inainte de marea globalizare capitalista avand ca axa banii, a existat marea mondializare comunista fondata pe valori (ca bani nu aveau de unde). Omul nou trebuia instruit de mic. O mica revista pentru copii, initial supliment al l’Humanité, organul de presa al Partidului Comunist Francez, a pornit in 1969 la cucerirea lumii si a inimilor copiilor de pretutindeni. Distributia Pif Gadget a ajuns sa acopere toate tarile in care comunismul avea ceva de spus. Numarul din septembrie 1977 este, probabil, numarul de revista de comics cu cel mai mare tiraj din istorie (peste 1 milion; dans ta face, Marvel!) si, in acelasi timp, cel mai trist (continea episodul in care, pur si simplu, incredibil pentru mintea lui copil, Rahan murea).

Dupa decenii de succes, revista a inceput sa-si piarda din energie si a intrat, precum comunismul insusi, in insolventa si apoi in lichidare judiciara. Unul din ultimele numere din 1989 avea atasat, ca mini-vinyl, un single cantat de Gérard Lenorman impreuna cu Les Petits Ecoliers Chantants de Bondy. Un cantec frumos, cu un mesaj care ar pune niste probleme reale celor de la Coalitia pentru Familie, creat special pentru sprijinirea copiilor nefericiti de prin lume, incasarile din vanzare fiind varsate catre UNICEF.

Intamplarea (numele pe care noi, adultii, il dam miracolului) face ca un numar din aceasta revista, impreuna cu mini-placa, sa ajunga, in primavara lui 1990, intr-o sala de clasa din scoala nr. 15 din Buzau, la o ora de franceza.

Previous Older Entries